Vama, Vama, vrem ostasi…

Stufstock 5. Uite ca au ajuns la al 5-lea an de stuf, as zice felicitari pentru initiative, dar nu mai e vorba de „salvati vama veche” demult. Salvati vama, veniti cu mic cu mare la o statiune care la inceput abia se ridica la nivelul de satuc, contaminati-o cu manele, ghiuluri si ce mai aveti voi mai „bun”.
Imi amintesc cand am venit eu prima oara in vama. Era inainte de primul stufstock, am fost cu familia mea si a best-friend-ei mele de pe vremea aia. Nu prea stiam noi ce e vama, auzisem ca libertate, nudism, muzica buna, bosorogi… Noh bine, hai sa merem!

Pe atunci stateam in 2mai, nu prea stiam lume in vama, dar faceam naveta de cate ori era nevoie. In plus, plaja din 2mai era de tot rahatul pe atunci. Cand am vazut strada aia principala pentru prima oara, sincer, nu mi-a produs nici o emotie speciala. Era o strada lunga, in fund se vedea marea, iar pe de o parte si de alta, carciumioare, gogoserii, terase… M-au impresionat La Frontiera si CaBianca, faceau nota discordanta cu aspectul de satuc, doua hoteluri moderne trantite pe plaja. Pe atunci vama era inca libera. Nu prea multa lume, muzica buna… John Lee Hooker iti canta in timp ce te prajeai la soare uitandu-te cu prietena cea mai buna dupa rockeri jegosi. Anul ala am ratat stufu, dar oricum, eram prea mici pentru aventuri d-astea.
A venit stufstock 2. Acolo m-am dus. Si a fost fain, ai mei sunt veterani ai vamii, tata e rocker in adancul sufletului, asa ca au fost doua nopti de muzica buna si distractie, sincera sa fiu. Mama dadea cu o sticla de apa sau bere, nu mai tin minte, in aia care faceau pogo p langa noi si aveau probleme cu echilibrul. Amuzant, pentru ca nu s-a ales cu injuraturi, nici macar cu priviri rautacioase. Toata lumea era intr-o stare de suspendare, fericire… ce mai… ala era spiritul vamii. Si dimineata cand ne trezeam era destul de curat, oricum erau voluntari care strangeau mormanele de sticle goale si restul gunoaielor.
Peste un an, Stufstock 3. Hai si aici, ca a fost fain 2-ul. Am fost doar cu tata. Muuulta lume, am auzit si manele… lumea zicea stramband din nas „s-a stricat vama…”. Culmea e, nu auzeai asta de la aia in varsta, care veneau aici de 20 ani, ci de la pustanii care, probabil ca mine, veneau aici de vreo 2-3 ani. Pai vama a inceput sa se strice dinainte. Inca era bine. Concertele erau gratis, era oarecum haos sa ajungi de la o scena la alta pe intuneric, dar era placut. Mai ales la scena de folk-jazz-blues de pe malul marii, unde stateam pe nisip…
Asa am ajuns sa iubesc eu vama. Pentru mine e un loc cu totul special. Majoritatea intepreteaza gresit conceptul de mers in vama. Pentru ei e un loc in care trebuie sa mergi cu amicii de betie, sa stai la cort, ziua sa dormi mahmur cu burta la soare asteptand seara, cand poti sa o iei de la capat cu bautul. Concerte? Neah… hai sa bem cat avem ocazia.
E si asta un mod de a privi vama. Se zice ca aici gasesti libertate, tu esti cel care alege cum sa se bucure de ea in fond. Tot timpul cat am fost aici, n-am fost de capul meu, poate mai bine… Nu sunt o salbatica, insa in anii astia mi-am construit o imagine despre vama si despre ziua in care voi veni aici fara parinti. Profit de libertatea pe care vama mi-o ofera intr-un mod poate stupid. As putea sa ma duc sa fac ca multi altii. Nu stiu, poate e un respect prea mare pentru spiritul vamii despre care nu am auzit decat poveste si pe care din pacate nu am apucat sa il traiesc. Acum vama e comerciala. Hai ba in vama, bem de nu mai putem si facem cheta sa ne intoarcem. Poate mi-ar placea si asta, dar nu sunt genul…
Vreau in vama. Vreau sa stau la pirat si sa ascult heavy metal. Vreau la canapele sa il aud pe Judas. Vreau la bibi, ca se mananca bine. Poate si la frontiera, au pizza buna macar. Vreau la gogoasa vesela, in expirat, vreau sa stau pe plaja pana seara cand se face frig si imi clantane atat de tare dintii incat abia mai aud ritmul lui Chick Corea. Vreau sa ma uit cum lumea se retrage in corturi incet incet… Vreau sa stau la soare in timp ce langa canta rockerasii la chitara, sa le dau porecle, cum faceam inainte cu Ilinca (tot Cercel era mai tare decat Jesus). Vreau toate astea… dar inca sunt departe de mine. Nu le pot face cu ai mei, nu ar avea acelasi efect. Tocmai pentru ca vama imi e atat de draga si speciala, vreau ceva special.
Anul asta e Stufstock 5. Nu ma duc. Nu ma lasa, desi daca as insista ar ceda. O parte din mine vrea foarte mult sa plece, dar nu ar fi vama… nu ar fi vama mea, asa cum mi-o imaginez…si cu cine… Regret, pentru ca mi-e dor (am vazut-o de 1 mai in timp ce am trecut prin ea spre granita). Mi-e dor de piratul betiv. Salutati-l din partea mea, daca mai „traieste”.

Salvati Vama Veche…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s