All good, all good…

Mi s-a blocat calculatorul azi-noapte cand am vrut sa postez asta. Cu 9 ore intarziere:

A nu stiu cata oara cand imi zic ca plec. Parca sunt mai hotarata acum, totusi. Mai am un an in care sunt legata de ei si de locul asta, si doar un singur lucru care ma tine aici, momentan. As pleca si acum daca mi s-ar da ocazia. Oriunde. Chiar si singura.
Poate ca sunt complexele mele de inferioritate kicking in, dar de ce ti-ai face copilul sa se simta atat de mic si… poate nedorit, ar fi un cuvant care merge. E incredibil cata furie se poate aduna in cateva secunde si cu ce usurinta se arunca niste cuvinte care dor. Si se mira ca nu exista legaturi intre noi.
Mi-am promis mai demult ca o sa plec la facultate in afara. Sau ca macar o sa ma mut din casa. Credeam ca e doar o criza de adolescenta, la 14-15 ani, sunt eu aiurita, ei doar vor sa ma protejeze. Dar e din ce in ce mai rau. Inca mai cred ca merit mai mult decat atat. Si aici nu ma refer numai la ei.
Traiesc intr-un mic balon de vise. Asa e. Dar imi place aici. Fotografiez, ascult muzica, uneori chiar desenez… am prieteni buni, am parte de intelegere, iubire, incredere… ce mai, balonu’ meu e cel mai tare. Partea proasta e ca balonu meu se cam desumfla. E firesc, nu poate sa tina o vesnicie. Odata ce balonul meu pierde niste aer, si eu mai pierd cate ceva ce credeam ca am in el. Uneori, cineva il umfla la loc, sau chiar mai mult. Ce bine e atunci… Si ma bucur eu de aerul proaspat, insa nici el nu tine… Azi, balonul meu e aproape gol. Vad cum peretii se tot apropie, si parca as vrea sa ies. Dar ce-i afara…
Simt o respingere puternica fata de lumea din afara balonului meu. Pentru ca nimic nu e ca inauntru. Poate si eu vreau prea multe. Dar azi, azi sunt satula de toate, nu vreau sa vad pe nimeni. Si nici nu vreau sa vorbesc despre asta. Uneori parca as vrea sa devin un monstru, sa stiu sa urasc, sa ma hranesc din asta. Sa le provoc si lor rau. Sau pur si simplu sa le zic in fata ce simt. Ar fi surprinsi.
Vreau sa fiu departe de ei. Sau macar sa fiu capabila sa ii ignor de acum incolo. Balonul e pe cale de a ma sufoca, si am nevoie de un hug lung si vreau sa plec si as vrea si eu ce are ea, si azi e ziua mea de nume cica si nu vreau sa te vad decat pe tine, desi nu o sa se intample si…
Hai sa ne prefacem ca totul e ok azi. Si ce daca nu o sa se intample ce am zis mai sus ? Si ce daca nu merg in vama, nici acum, nici macar in septembrie ? Va fi o zi a zambetelor false si a amabilitatilor.

La multi ani si voua.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s