Bucuresti, ma ville des lumieres

Am facut-o si p-asta. Mi-am scos tatal la un spectacol de stand-up comedy. Gest, oricat de dragut ar parea la incepu, e cat se poate de egoist: era singurul mod in care as fi putut sa ajung EU acolo. Trecand peste reclama proasta pe care mi-o fac singura, sa zic despre azi.
Pai… ziua nu a prea inceput decat pe la 8 jumate, cand m-am apucat sa ma agit pentru iesire. Chestiile astea sunt rare si trebuie profitat. Hai cu tata la deko. Cuprinsa de spiritul comic din cafenea, probabil, tipa de la usa a crezut ca fac misto cand am zis ca am o rezervare pe numele nazdravan. In fine, ne gasim niste locuri acceptabile si asteptam. Spectacolul a inceput mai tarziu decat prevazut, asa ca am suportat juma de ora de fum, rap romanesc cu continut explicit si aer conditionat programat la 30 grade. Nu stiu ce era mai rau. Ideea e ca in final, s-a oprit rap-ul si pe scena au urcat pe rand costel, vio si teo. Recunosc ca am un oarecare respect pentru cel din urma, mi-a facut o impresie buna din primul spectacol in care l-am vazut (asta de acum a fost al doilea) si mai ales din blog. Imi place ca improvizeaza. Si ca se ia de cleopatra stratan. Si ca e misogin de multe ori. In principiu, imi place ca e un om care gandeste, sau cel putin se preface foarte bine.Tata, om serios cu doctorat in filosofie, n-avea asteptari prea mari. Si nici nu a fost impresionat, ce-i drept. Am ras destul de tare, mai ales la costel si teo, care au stiut sa isi prezinte materialul. Poate mai mergem.
Dar nu despre asta vroiam eu sa scriu. Iesim de la deko, cat sa fi fost ceasul, vreo 1 si ceva probabil… Bucurestiul arata fain noaptea. Ma uitam si parca simteam ca reincepe sa imi placa. Aici se rupe filmul. In stanga mea, pe o banca din fata tnb-ului, un grup de vreo 8-9 baietasi se distrau copios. Uniforma se cunoaste: tricouri roz, sau macar paiete, iar daca nu s-au mai gasit d-astea, macar un cap de mort care sclipeste pe tricoul stramt. Oftezi si treci mai departe. Pasajul de la metrou era pustiu. La mec, un cersetor statea la o masa cu mainile intinse pe cate un scaun de-o parte si de alta, probabil mandru ca mananca la restaurant. La iesire, pe langa magazine, doi batrani dormeau pe jos. Aspect dezolant, si in acelasi timp pitoresc. As fi vrut sa le fac o poza, dar mi-era teama sa nu ii trezesc cu flash-ul, asa ca ce a iesit fara nu este demn de a fi publicat. Afara din pasaj, 5 pusti, tiganosi sau doar murdari, se alergau si injurau ca la usa cortului, oprindu-se pentru cateva secunde sa ne intrebe daca avem o tigara.
Bucurestiul noaptea: lumini, reclame luminoase, statui luminate… se intelege ideea. Sunt inca un copil. Am stat cateva minute sa privesc prin aparatul foto cum trec masinile. Poate ca unii o interpreteaza ca obsesie. Dar nu cautam sa prind o poza „smechera”, s-o pun pe repede pe deviantart, cu un comment care sa nu aiba nici cea mai mica legatura cu subiectul ei. Dar mi se pare fascinant cum, lasand timpul de expunere mai lung, masinile iti apar ca niste dare luminoase… si ceea ce iti apare pe ecran dupa este ca si cum ai incetini viteza timpului, si chiar l-ai opri pentru cateva secunde. Din nou, totul este intrerupt de tipetele unora de peste strada, care, aparent tare voiosi, imprastiau gunoaiele pe trotuar. Asta da distractie. Partea amuzanta urmeaza: ajungand la intersectie, oamenii observa peste drum un alt grup de vreo 4 tipi. Se observa un schimb taios de priviri, urmat de salutul de pe o parte e bulevardului pe cealalta: „Ba bulangiule, ce cauti ma aici?”. Grupul surprins probabil pe teren strain se decide sa o taie la fuga in directia opusa, in timp ce unul din cei mentionati anterior culege de pe jos o bata de lemn (scandurica cu potential), decis in gesturi. Cu toate astea, grupul asteapta agitat sa se faca verde, ca sa treaca strada dupa ceilalti. Urmarirea a fost demna de filme cu prosti. Aia aveau un avans de vreo 20 de secunde in care au mancat pamantul, in timp ce astia se indreptau cam lipsiti de chef spre ei. Macar nu au trecut pe rosu.

Cam asta era. Noaptea in bucuresti. Sa stai undeva si sa ii observi pe toti cum se manifesta, un deliciu. Asa mi-am petrecut unele seri in grecia, cu ana. Stateam la balcon si ii priveam de sus pe toti care treceau prin fata noastra. Pentru ca facem gesturi de care nu suntem constienti, si uneori parca ar fi amuzant sa ne vedem din afara. De multe ori ma detasez de situatie si pur si simplu observ oamenii din jur, cat mai obiectiv cu putinta. Ii vezi in alta lumina, pentru ca dincolo de imaginea cu care esti obisnuit, exista o realitate pe care o ignori, sau pur si simplu iti scapa. Gesturi exagerate, ticuri, si ce ma enerveaza pe mine cel mai tare, atitudinea teatrala, unde de fapt ar intra si gesturile exagerate. De ce trebuie sa vorbesti tare si sa te agiti atat in prezenta unor persoane, cand nu faci asta de obicei? Nu exista simtul ridicolului? Penibilului? Daca am avea un led in cap care sa se aprinda si sa emita un sunet ascutit, sau sa ne dea o palma peste ceafa (perceptibil numai de catre noi, evident) de fiecare data cand avem tendinta sa ne dam in spectacol… Asta pentru ca am avut de-a face recent cu o situatie de acest gen.

Si ca sa inchei (sa ma culc, in sfarsit), o sa pun rezultatul plictiselii mele de azi. Pranz, caldura mare (moncher) si plictiseala crunta. Deci am facut niste poze prin casa, in special profitand de optiunea remote shooting a aparatului foto (adica il bagi pe usb si iti apare imaginea pe monitor, si toate setarile se fac de pe calculator). Rezultatul.. vreo 20 de poze in care sar. Puteam sa incerc ceva mai la moda, poze sexy (de cate ori ma gandesc, aud un sunet ascutit in cap) sau faimoasele poze in care mi se vede mana in care tin aparatul, iar eu privesc in alta directie, pierduta, sau visatoare… pentru ca ma gandesc la cineva, iar publicul trebuie sa ghiceasca cine este norocosul (pentru ca trebuie sa fie un el). Asa ca am poze in care parca fac reclama la sampon. Din 20, au ramas vreo 10, care de fapt sunt 8, care, sa fiu sincera, sunt doua, de fapt una. Voila:


Traiasca photoshop. Pentru desaturari, cropuri si efecte de blur.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în fotografie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s