Friends? partea a 2a

Cum o fi domne sa fii atat de lejer incat sa participi la tot felul de evenimente doar pentru ca „lumea” face asta, nu pentru ca au vreo insemnatate pentru tine? Stiu ca sunt rautacioasa acum, dar am motivele mele. Sunt singura persoana impotriva intrusilor? (mentionez, nu e vorba de o initiativa de culturalizare sau ceva, e pur si simplu act de prezenta. „kewlness”.) Si din ciclul intrebarilor fara raspuns: Cum o fi sa primesti totul usor? Sau sa ti se dea sansa dupa sansa? Cum o fi cand cineva e dispus la compromisuri pentru tine? Ce-ar fi daca de maine nu mi-ar mai pasa de toate astea?

Pfff. Sa fim seriosi.

3. Fane… cred ca primul lucru care imi vine in minte cand ma gandesc la el este ambitia. Dincolo de o fire inteligenta, hotarata, ancorata in realitate, este o ambitie, uneori prosteasca, dar care il duce ori unde vrea, ori exact la polul opus. E placut sa vorbesti cu el despre viitor, bere, cariera, masini, filme porno, haine si multe altele. Unii zic ca e plictisitor. O fi. Eu ma simteam bine cu el. Poate pentru ca era cam singura persoana cu care puteam sa vorbesc despre multe din cele enumerate. Eh, n-am zis ca eu nu sunt plictisitoare. Recent am vazut o alta „fata” a lui, care m-a luat prin surprindere, si nu intr-un mod placut. Poate fi razbunator, rautacios, insensibil, daca simte nevoia. Dupa vreo 3-4 luni in care am fost undeva aproape de best friends, relatia s-a racit brusc. Acum e intunecat, exagereaza cu trasul de fiare si se poarta ciudat, chiar irational. Parca ar vrea sa demonstreze ceva cuiva. Nu vreau sa treaca si el pe lista celor care imi plac tot mai putin.

4. De multe ori ma intreb de ce mai sunt prietena cu Alin. Suntem atat de diferiti, iar eu sunt impotriva multor lucuri pe care el le incurajeaza. Cu toate astea, ne intelegem destul de bine, putinul timp pe care il petrecem impreuna. Pe el nu mi-l amintesc niciodata ca fiind prea copil. Inca din a 9a era genul mai smecheras, oarecum superior celorlalti (ca atitudine). Primul an de liceu, aveam noi un grup, zis „tribul”. Pe atunci isi mai pierdea vremea cu noi. De prin clasa a 11a s-a desprins de noi si si-a facut prieteni mai aproape de interesele lui, si anume: tipe mai mult sau mai putin dragute, tipi ciudati, smecherasi si ei. Mereu mi s-a parut ca este prieten cu oamenii din 2 motive: pentru ca acei oameni stiu alti oameni care au potential de prieteni (popularitate++) sau din obisnuinta. Eu ma incadrez in a doua categorie. Cat despre prima… sa zic ca profita, e exagerat. Dar este ceva, un interes care tine relatiile lui de prietenie pe picioare. Cu toate astea, e unul din putinii care apreciaza cand sunt sincera cu el, chiar daca poate fi suparator, isi da seama ca e mai bine asa. Numai ca atunci cand il vad cu prietenii lui „noi”, imi dau seama ca locul meu nu e acolo. Si ma bucur intr-un fel. Pentru ca relatia noastra e diferita de a lui cu ei.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s