One for each day

Saptamana asta bucurestiul s-a bucurat de doua evenimente speciale: luni, aniversarea de 10 ani Kumm, iar miercuri, Deep Purple, din nou in romania. Eu m-am bucurat doar de primul, la cel din urma avand acces oarecum din greseala, dupa cum voi explica in continuare.

Sa o luam usor. Kumm. Kumm… Ei serbau 10 ani, eu doar 5. Stiu ca la inceput, cand i-am vazut/ auzit prima oara mi s-au parut ceva atat de diferit de ceea ce era pe piata muzicala in romania, incat am crezut ca sunt straini. Bine, nu eram departe de adevar. Pentru mine sunt o trupa la care tin foarte mult. Ma gandesc cu placere si chiar parere de rau la perioada Byron, cu cantece faine ca Lalala, Hear myself, Angels and clown, Butterflies, Curse, Yellow fever…lista e interminabila. Ii am pe Pink Floyd in minte cand ascult albumul „Moonsweat March”, cu vocea lui Eugen Nutescu, si Small, Dancing on the wires, A midwinter night’s dream… Different Parties a fost un album dificil pentru mine. Schimbarea vocalului nu m-a prea incantat, am fost sceptica in privinta lui Catalin, si mi-a luat ceva pana cand am reusit sa ascult cum se cade melodiile. Bai si imi place. Nu e Byron, dar cine ar fi vrut inca unul? Catalin imparte flori fetelor. Si canta fain. Sunt topita dupa una din ultimele melodii ale lor, pe care nici nu stiu cum o cheama macar, dar ma face sa inchid ochii si sa zambesc prosteste. Uite-o aici:

Din pacate, filmarile mele de la concert sunt cam… topaitoare. Desi a fost la Opera, fapt care automat te impiedica sa te manifesti prea mult, majoritatea spectacolului am facut un fel de head-banging timid si am sarit cat imi permiteau arcurile scaunului. Deci filmele mele se misca in acelasi ritm in care ma miscam si eu.

Dintre cei care au facut coveruri, Luna Amara au fost jos palaria cu un cover dupa „One life left”, de pe ultimul album, chiar mi-a placut mult.

The Mood au fost simpatici si n-au sunat rau deloc. Ada Milea, doamne-ajuta ca imi placea dinainte, pentru ca impresia pe care mi-ar fi lasat-o acum cu coverul ar fi fost slabuta. Timpuri Noi au facut si ei un cover excelent dupa Curse; nu mi-a prea placut cum a sunat vocal, insa chitara a sunat exceptional. Zob… nu am inteles de ce au introdus in coverul la „1000 de chipuri” o parte din „enter sandman”. In rest au fost ok.

Si a fost rock la opera. La multi ani Kumm si ne vedem pe 30 noiembrie in laptarie.

Deep Purple. Aveam biletul in fata, mai erau 2 ore pana la concert. Bilet la categoria A. Si una din formatiile mele preferate, in sfarsit, in Bucuresti. Oricine s-ar fi dus in locul meu, probabil. A fost o alegere, poate proasta. In orice caz, am auzit mare parte din concert live :) Se pare ca stadionul cotroceni nu e atat de departe de mine, pentru ca, deschizand geamul la bucatarie, m-au invadat acordurile de la „strange kind of woman”. Mai sa fie… ori au astia vreo nunta mai ciudata la crasma din apropiere, ori chiar e concertul care se aude. Si uite-asa am stat o ora si ceva in frig, facandu-mi temele la mate pe genunchi, plangand, si inganandu-l pe ian gillan sau pe morse la solo-uri. Pentru ca in viata mai facem si alegeri proaste, dar care sunt spre binele nostru. Si are logica.

…………………………………………………………………………………….
Maine incep scoala de soferi. Ce distractie. Mi-e cat se poate de frica, dar doamne, abia astept sa am masina si sa stau blocata in trafic ore intregi, dar cu muzica mea si la caldurica/ racoare…
In acelasi timp, iar m-a apucat febra plecarii din tara. Cu alte cuvinte, degeaba vreau masina. Ai mei sunt a real pain in the ass in ultimul timp, mama e imposibila, iar eu devin din ce in ce mai instabila. Nu am nevoie de caderi nervoase. Nu vreau sa plec. Chiar nu vreau, nu sunt in stare sa ma despart de ce e aici si sa o iau de la capat. As vrea sa aud un „nu vreau sa pleci”, cu sensul de „vreau sa ramai”. Nu mai vreau „iti interzic” sau „e alegerea ta”. De ce nimeni nu isi mai exprima parerea subiectiva? Atatea lucruri ar fi diferite daca in loc de „faci cum vrei” sau simpla tacere, am primi un raspuns sincer, un „eu as vrea sa faci asa”. De ce ar fi o jignire sa iti spuna cineva cum ar vrea sa faci lucrurile? E doar o dovada ca ii pasa destul incat sa riste sa iti ceara asta.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la One for each day

  1. Andrei Gabreanu zice:

    Omg… Eu eram in spatele celor care ascultau, incercand sa transmit live concertul pe soundcheck (in caz ca ai auzit) … It was a fail, but still :) Ce mica e lumea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s