Best consumed before…

Despre termene de expirare, bineinteles. Dar nu acum.

Momentan ma amuz prea tare. Dupa ce ma chinui doua saptamani sa ii conving pe ai mei sa ma lase sa plec la munte, ce fac domnii de la CFR? Greeeva. Tragic tragic nu e. Adica sunt alternative. Dar cum mama ma-sii anunti tu la stiri la 5 ca ba fraierilor care maine intentionati sa plecati cu trenul, teapa, stati in gara si injurati pana ramaneti fara voce, ca noi nu plecam nicaieri.
Dar nu ma indispune. Mi-am gasit o rochie azi, candidata fara concurenta la titlul de rochia pentru balu’ de a doispea. E neagra, simpla, exact cum mi-ar fi placut. De fapt in mintea mea era rosie, dar tot e faina. Mai raman pantofii, misiune putin mai dificila care, probabil, se va lasa cu bataturi si durere.

Si acum, revenind.

Ma gandeam de cateva zile la cum se duc toate in ma-sa. A se interpreta destinatia ca o chestie abstracta. Pentru ca absolut totul are un termen de expirare. Bine, cel mai repede ma gandesc la viata oricaruia dintre noi, sau la iaurtul din frigider de care am uitat, si acum trebuie sa il arunc. Dar mi se pare o constatare trista.
Totusi, la mancare e simplu. Nu ai asteptari prea mari de la o cutie de inghetata, de exemplu. Sau de la iaurtul mentionat mai sus. De cand il iau, sunt constienta ca de doua saptamani incolo, nu o sa mai fie la fel de bun, si sunt sanse sa imi faca rau. Asa ca ma conformez si ma bucur de el cat inca e in termen. Si daca-l depaseste, il arunc, imi iau altul.
Dar poti sa faci asta si cu oamenii? Normal ca poti, cine te opreste? Numai ca lucrurile sunt mai sensibile. Nu avem placute cu „relationship best consumed before …”. Nu putem prezice cand se termina prieteniile sau relatiile in general, de orice fel ar fi ele. „Pastrata” in conditii favorabile, nu are cum sa mearga prost. Si sa zicem ca, la un moment dat, ajunge acolo, la termen. Tu nu stii, si n-are ce rau sa iti faca la inceput, oricum e pur orientativ. Ei bine, dupa un timp, scuzati-mi exprimarea, incepe sa-ti puta. Si e acru, ba amar, si-ti vine sa pleci sa nu mai vezi, dar nu poti, ca doar ai investit in asta. Si parca-ti pare rau, si mai incerci, dar nu faci decat sa ramai cu gustul ala neplacut.
Mie mi-e aproape imposibil sa nu ma gandesc ca totul se va termina la un moment dat. Stiu ca nu e mare revelatie, majoritatea se gandesc la asta, numai ca in general survine pe la 40-50 ani, cand oamenii incep sa isi dea seama ca au ajuns la acel termen de „best consumed before…” si ca viata lor mai departe va avea nevoie de aditivi, conservanti, tratari cu diverse substante dubioase si cancerigene. Si ma enerveaza ca nu sunt capabila sa ma bucur cu totul de momentele fericite. Pentru ca ma gandesc… asta cat o sa dureze? Pana si cu rochia asta, peste 1 an sigur nu o sa ma mai incapa, acum mi-e fixa si imi vine ca turnata si sunt fericita, dar termenul ei de expirare va veni odata cu 1-2 kilograme in plus ale mele.
Si cu oamenii ce faci? Oameni mor toata ziua. Dar mi-e la fel de imposibil sa concep viata mea fara ei – ei, pe care ii cunosc, care pana la urma ma definesc. Ma gandeam ca ai mei au un termen, pe care, oricat am incerca, nu il putem afla sau modifica. Ar fi ipocrit din partea mea sa zic ca nu imi pasa. Nu exista, in mintea mea, mi-e absolut imposibil sa imi imaginez viata mea fara ei. Au fost aici de la inceput si reprezinta o mare parte din mine. Acelasi lucru e valabil pentru oricare din persoanele care-mi sunt aproape.
Si-acum intrebare. Atunci cand vezi ca o relatie „expira”, ce faci? O lasi sa se descompuna sub ochii tai, fara sa intervii, o „arunci” direct, sau apelezi la solutiile artificiale de conservare, cu scop de prelungire a termenului?

Si cand te gandesti ca totul a pornit de la iaurtul ala…

Bagaje. Urmeaza 5 zile la munte cu oameni dragi, si altii. Impresii si poze cam pe miercuri.
Acum ma voi duce sa ma fatai in fata oglinzii. Cu rochia, bineinteles.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Best consumed before…

  1. Raluca Ioana zice:

    daca o lasi sa se descompuna, ramai cu impresia ca a fost mereu expirata.daca o arunci fara comentarii, iti pare rau.daca o tratezi chimic, simti ca trisezi.nu exista reteta. cu atat mai putin cu ingrediente expirate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s