Regele soselelor

Imi placea atat de mult postul lui Filip despre Demetru si Urmuz incat ma tot abtin de la a publica un articol de cateva zile. Ii sta bine primul pe pagina, parca ii da o nuanta mai inteligenta-amuzanta-„hei, exista o persoana care stie sa faca altceva decat sa se planga” blogului.

Acestea fiind spuse, sa trec la ale mele. Azi nu ma plang. Azi sunt cocalara.
Deci, dupa cum se stie, mi-am luat permisul auto. Deci conduc de vreo luna. O masina faina care in momentele ei bune bubuie de muzica. Asta cand nu e mama in dreapta. Deci.

Imi place masinuta mea. Merge bine, majoritatea timpului. Momentele penibile in care imi moare motorul la stop s-au rarit si tind la 0. Aproape ca mi-e dor de claxoanele unei coloane intregi, si inca jumate din coloana de langa, din pura solidaritate.
Cand esti sofer incepator, pardon, soferita, ai parte de experiente cu totul noi. As zice chiar unice. Se pare ca ceilalti participanti la trafic, fie ei pe roti sau pe picioare, simt o atractie necontrolabila fata de lamai. Pietonii parca sar in fata masinii, ca sa nu mai zic de toate tancurile, pardon, 4×4-urile cat casa care imi topaie in fata fara sa ma atentioneze. Sau de autocarele care profita ca stau in trafic (pe banda a 3a) si lasa pasagerii sa coboare, lovind cu usa (in mod repetat) masina din imediata apropiere (a mea, bineinteles). Da-i, tata, cu curaj, ca poate iti faci loc. Ah, si nepretuitele priviri admirative ale cocalarilor din dacii 1310, cu geamurile deschise ca sa auda tot bulevardul ce subwoofer de 1000 W si-au pus ei la parparaitoare.

De fapt, acum sunt carcotasa. Ziceam mai sus ca sunt cocalara. Uite de ce. Am numere noi. Da… combinatie preferentiala. Adica platesti doua milioane ca sa te arate lumea cu degetul si sa zica „ia uite ba cocalaru’ ce numar are”. Eu una eram pentru numere random. Asa poti sa incerci sa gasesti o chestie care se potriveste, eventual poate fi amuzanta. Dar nu. Acum e clar. Masina apartine clanului Nazdravan, cuiva nascut in 89. Cine oare…

Auzi la tata. Cica 89 are conotatie stii-tu-de-care. Ma gandesc eu, ajung la concluzia ca sunt neinitiata, asa ca intreb. „Pai stii tu, 89…” „Nu, tata, ala e 69”.
Si ca tot sunt la capitolul parinti si stim-noi-ce… Ce ma intreaba mama… „Auzi, maria, tu stii ce e ala cu blugiob?” Mentionez ca mama si engleza inca sunt in stadiul de tratative, nu s-a ajuns la o intelegere deocamdata. „Blugiob… esti sigura ca asa e?”; „Da, inseamna slujba bine platita, nu?”. Ha. Cum sa ii explici mamei tale ce e ala un „blugiob”? Ca a auzit ea la televizor pe andreea banica (grrr) ca zicea ca nu vrea sa faca „blugioburi” decat poate dupa 30 ani, si nu stia ce inseamna. „Pai stii tu, mami, e putin altfel…”

Edit: Am uitat sa zic. Stiu ce vreau acum. Si vreau mult mult mult de tot. De ce atat de mult? Pentru ca stiu ca nu o sa se intample. Vreaaaaau… vreau sa plec intr-un oras nou, in care nu am fost niciodata, sau nu am mai fost demult. Un fel de vacanta, doua zile mi-ar fi de ajuns. Si sa ma plimb si sa merg cu capu in sus pana nu mai imi simt gatul, si sa fac poze cat sa umplu cei 2.5 giga de memorie ai aparatului, sa stau pe terase sa beau chiar si o cola nepretentioasa, si sa mananc o pizza de la un restaurantel care sa mi se para cea mai gustoasa din ultimul timp, si sa dau raiduri prin magazine, ca si cum hainele de acolo ar fi unice, sa stau pe o banca si sa ma holbez la oamenii care trec pe langa mine… Si seara, singura pe care as petrece-o in locul respectiv, sa redescopar orasul vazut mai devreme. Iar apoi, cand in final ajung la hotel, sa aterizez in patul cu lenjerie proaspata si sa adorm instanteu. Si dimineata sa lenevesc sub patura pana cand mi se face suficient de foame incat sa ma ridic…
Mi-ar placea intr-un orasel de la mare, cum era in grecia. Sau chiar bulgaria, ca sunt aproape si nici nu sunt scumpe. Sa stau intinsa pe plaja la apus, sa ratez mereu rasaritul, si sa mananc la McDonald’s, ignorand complet retetele specifice locului. Doamne cat mi-ar placea.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Regele soselelor

  1. Adana zice:

    referitor la edit :P iti recomand orasul sighisoara…in caz ca nu l-ai vizitat niciodata sau nu l-ai mai vizitat demult.Ai sa te simti in alta lume si in alte timpuri ;)Sa-ti pregatesti multe carduri..ai ce poza ;)P.S.Dc iti place linistea evita festivalul medieval din vara.Bafta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s