Forbidden drama

Aseara in B52. Ce sa fie duminica seara in B52, decat un concert Byron… Cum nu il mai vazusem/ auzisem live de ceva vreme (concertul aniversar kumm), am zis de ce nu.

Eu inca pastrez din calmul pe care mi-l transmitea pe vremea cand era la Urma. Mi se parea ca el si Mani formau un duo excelent; Mani cu vocea lui joasa, iar Dan cu vocea melodioasa… Chiar si la Kumm mi-a placut mult, el m-a facut sa fiu sceptica cu privire la venirea lui Catalin in trupa.

Revenind la concertul de aseara. B52 e un loc foarte fain. Servesc unul din cele mai bune Red Bull-uri din oras (what?). Byron este o trupa foarte foarte faina. Arata ca niste oameni perfect normali, care vin de la munca in club sa bea o bere si sa se relaxeze. Mai putin tipul de la bas, care arata mult prea funky pentru a aveam un job plictisitor in restul timpului (poze aici, aici si aici, de la un alt concert).

In momentul in care pun mana pe instrumente, se vede ca le place ceea ce fac. M-a uimit claparul, a avut niste solo-uri foarte puternice. Pe tobosar il stiam de la concertul la care l-am vazut prima oara si pe basist, insa acum parea mult mai energic. Nu ma asteptam nici la solo-urile puternice ale chitaristului, care au sunat foarte bine, o parte din merit apartinand si Strat-ului din dotare. De Byron, numai de bine. In continuare mi se pare ca are o voce care ii permite orice, de la balade, pana la chestii mai puternice.

Mi-a parut rau ca aparatul meu (vechi) a refuzat sa focalizeze in lumina din B52. Cel mai bun timp de expunere pe care am putut sa il obtin nu era nici pe departe suficient pentru a obtine o poza cat de cat clara. Asa ca am renuntat, am tras cateva poze cu blitz, desi detest sa fac asta, mai ales la concerte sau piese de teatru, ca sa am ce arata.

Mai jos va fi si o filmare a piesei „On the Road”. Sunetul este bun, pana la un punct, de unde zgomotul a fost prea mare pentru a putea fi inregistrat bine. Asta a fost si singura problema a concertului de aseara, sonorizarea. S-a tinut intr-un club in care nu incapeau atatia Watti, am plecat de acolo cu o durere groaznica de cap si urechile infundate. Au fost mult mai agresivi decat pe album, ceea ce e ok, ar fi sunat mai bine daca ar fi fost cu cativa decibeli mai jos. Insa lui Byron ii sta mai bine cu piese mai calme totusi. Parerea mea si nu numai.



Restul pozelor de aseara sunt dezastru. Asta e tot ce am putut salva in oarecare masura.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s