everyday I love you less and less

sau despre un sa zicem vis devenit realitate.

Vara trecuta eram in Grecia cu ai mei si Ana. Si in timp ce ne plimbam prin caldura aproape de nesuportat din Atena, am vazut postere cu Kaiser Chiefs, care concertau in seara respectiva. Ne-am rugat, am implorat, degeaba. Alta data.

Si alta data a fost aseara. Bestfest-ul e o chestie foarte faina. Atatea lucruri care se intampla in acelasi timp, atmosfera foarte placuta, oameni normali, plaja… Si trupe tari. Mi-au placut cei de la Hot Stewards, aveau niste coveruri interesante, sunau bine si chiar cred ca ar fi mers putin mai tarziu. Manic Street Preachers… au fost ok, sunt o trupa buna, nu e greu de observat, numai ca devin putin plictisitori la un moment dat. Despre Kaiser Chiefs, pot spune ca a fost al 3-lea cel mai fain moment din viata mea. In conditiile in care primul este o adunatura de mici momente asemanatoare intre ele, iar al doilea este concertul Muse din toamna trecuta. Daca la cei din urma ma balanganeam de pe un picior pe altul si plangeam de emotie pe melodii ca Invincible sau Sing for Absolution, aici am tipat si sarit pana cand corzile mele vocale au decis sa renunte la cateva sunete. A fost o ora si ceva de fericire pura.

Ce am invatat ieri:
– sa am incredere mai des in mama; mi-a facut rost de bilete, si chiar daca eu mi l-am platit pe cel de ieri, macar am facut doi oameni fericiti;
– sa-mi iau analgezice la concerte;
– chiar daca altii nu ar face la fel pentru tine, nu strica sa incerci sa faci ceva dragut pentru ei;
– sa ignor reactiile total aiurea, perfidia, aparentul dezinteres si toate lucrurile care nu merg asa cum mi-ar placea, si sa ma bucur de evenimentul la care particip;

Si cam atat. Acum am terminat si cu bacul, destul de bine, desi reactia maica-mii a fost „Mmda.. puteai si mai mult…” Nimic mai adevarat, poate aveam o sansa si la 10 curat, desi ma indoiesc sincer.
Mai raman cateva admiteri, pe ici pe colo, si apoi vacanta. Adica mers pe cine stie unde cu ai mei la munte, pentru ca vor cu masina. Si… acasa. Simt ca marea vacanta de dupa liceu nu va prea fi speciala, nu intr-un sens pozitiv. Mama se tine de mine sa ma tarasca prin tot felul de locuri cu prietenele ei, dar prefer sa stau acasa. Poate ma angajez.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în concerte și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la everyday I love you less and less

  1. Mrs Wilson zice:

    Oh, hello, fosta mea colega de facultate! :) Probabil nu ma mai tii minte, most likely. No worries, nu ne stim personal. :) Cred ca te am si pe lastfm, daca nu ma insel si te am sigur pe messenger pentru ca asa am dat, placut surprinsa, de blogul tau. Mi-au placut gusturile tale muzicale si nu m-am putut abtine sa nu comentez la entry-ul asta. Kaiser Chief, eh? Awesome:). Muse, even more. Fost’am si eu la concertul lor din Romania si voi merge si la cel de la Wembley de anul asta. Doamne ajuta sa nu mor instant de fericire. Pt mine sigur asta va fi momentul numarul 1.

    • Maria zice:

      Ow wow, mult respect pentru Muse la Webley. Am citit şi eu despre concertul ăla şi am oftat îndelung. Iar la cel din România, când au dat-o în Soldier’s Poem şi Invincible, am zis că acum pot să mor, că mor fericită.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s