Povesti

Nu era prea inalt. Nici prea bine facut, era un tip mediu. Poate mediocru, dar n-am de unde sa stiu. Se imbraca de obicei mai elegant, ii placea sa poarte pantofi si sacou si ii statea bine. Parea un mic politician sau om de afaceri caruia ii merge bine, pentru ca zambea mereu. Ea era frumusica. Blonduta, subtire, cu un chip placut. Genul de persoana pe care nu poti decat sa o placi, chiar daca nu stii nimic despre ea. Parea un copil, cu ochii ei limpezi si zambetul nelipsit. Cand se intalneau, parca se producea o mica explozie in spatiul din jurul lor, fiecare era ca un pusti care primeste de Craciun jucaria la care visa de atata timp.

*

Despre ea stiam destul de multe. El era oricum o enigma. Nu stiu ce ii lega. Stiu doar ca parea destul de firesc cand ii vedeam impreuna, sau poate mi se parea mie. Lui ii placea sa ii faca mici cadouri. De multe ori ii dadea flori sau ciocolata. Si ei ii placea asta. Ba chiar i-a si compus cateva poezii, dragute. Si asta i-a placut. Petreceau destul de mult timp impreuna, uneori noptile. Ea radia de fericire cand imi povestea. Ma intreb daca era constienta de asta. Aveau obiceiul sa bea vin de aniversari si eram putin geloasa pentru ca singura data cand am sarbatorit asa ceva am fost la mec, loc in care ajungeam oricum in fiecare saptamana in vremea aia. Vroiau sa se mute impreuna chiar, asta alaturi de multe alte planuri curajoase. Daca as putea face o coperta al unui album dedicat lor, as pune o fotografie cu fata ei in momentul in care citea un mesaj de la el.

*

Ea asculta in general rock. Dar era o fire linistita si placuta. O fata foarte inteligenta. El, in schimb, era mai tantalau din fire. Ii placea muzica populara, asta pe vremea cand manelele inca nu erau la moda. Ii stiu pe amandoi de cand eram mici, si inca de pe atunci se placeau destul de mult. Si-a facut curaj sa o invite in oras abia pe la liceu. Imi amintesc ca urmaream pe geam cu mama cand plecau pe afara si susoteam despre cat de stangaci e el. De cate ori ne intalneam toti trei, roseau in ultimul hal cand se atingeau din greseala. Nu a prea tinut, lucru destul de previzibil. Ea se vede acum cu un tip cu parul lung, care vine si o ia de acasa si ma saluta politicos daca ne intalnim pe scari.

*

Ei sunt un cuplu bestial. El… un pusti ciudatel, zapacit, dar amuzant. Genul de tip care mi-ar placea sa-mi fie frate. Despre ea nu stiu ce sa zic, e fata cu nume ciudat. Sunt impreuna de ceva timp, si se vede din sutele de poze impreuna prin tot felul de locuri/orase sau din faptul ca deja le sunt asociate numele. Pe mine m-a surprins implicarea lui intr-o astfel de relatie, stiindu-l, dupa cum am zis deja, zapacit si poate neserios, in sensul de glumet. Sunt genul de oameni pe care nu mi-i prea pot imagina separati.

*
Ea se uita nerabdatoare la mobil si bataia din picior. Avea un prieten nou si se pare ca era foarte incantata. A tresarit cand a sunat telefonul, desi era concentrata asupra lui. Dupa o conversatie de cateva secunde, se intoarce spre mine si imi spune zambind larg ca she’s loving this. I-am zambit inapoi, nestiind clar la ce se refera, dar asteptand sa vad ce urmeaza. El o astepta aproape zilnic la liceu dupa ore, pentru a o duce acasa cu masina sau doar pentru o plimbare. Am luat totul drept superficialitate. O zisese chiar ea: This. Era destul de comod si intr-adevar era una dintre foarte putinele fete care primeau un asemenea tratament. Urmau sa plece pe o insula undeva in vacanta, din cate am auzit. Probabil ca si merita toate astea. Era genul de fata care primeste ce isi doreste in general. Dar ei nu pot fi povestea mea preferata.

*

Povesti sunt multe. As putea sa scriu toata noaptea, cu riscul de a-mi rata proba de job de maine dimineata. Imi plac povestile altora, le savurez cu un sentiment ciudat, pentru ca stiu ca nu imi apartin, pentru ca sunt diferite de orice versiune a mea. Ma binedispune fericirea lor, atunci cand este.
Raluca scrisese o chestie asemanatoare la un moment dat care mi-a placut. Nu vreau sa las impresia ca e original ce am scris. De fapt, apreciez infinit de mult ca ea a zis-o mai bine si in mai putine cuvinte, desi e vorba de lucruri diferite.

Mi-ar placea sa scriu si o poveste de-a mea. Dar mi-e teama ca nu o apreciez in masura in care ar trebui. Poate, la un moment dat.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Povesti

  1. D-ra Ralu zice:

    le-ai scris foarte frumos. ce-i drept, n-am recunoscut decat doua.

  2. Maria zice:

    ar trebui sa recunosti vreo 4 :)

  3. D-ra Ralu zice:

    pe bune? explica-mi pe privat, te rog.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s