Femeile sunt nişte fiinţe îngrozitor de rele. Şi multă lume va aproba afirmaţia asta fără să fie nevoie de vreo argumentaţie serioasă din partea mea. Pentru că e pur şi simplu evident.

Maică-mea are momente destul de dese în care parcă ar vrea să îl storcească pe cel din faţa ei ca pe un vierme. De multe ori fără motive întemeiate. Pe mine a reuşit să mă transforme de-a lungul anilor într-o persoană fără prea multă încredere în sine, repetându-mi constant şi metodic că nu sunt bună de nimic şi că nimeni nu mă place de fapt. Le zice cu o răutate inimaginabilă, aşa că mi-este şi mi-a fost imposibil să o ignor. E răutăcioasă şi când e vorba de mici dezamăgiri ale mele. Ţi-am zis eu, nu dă doi bani pe tine oricum este exact ce nu îţi doreşti să auzi când intri în depresie.

O fostă colegă de liceu nu pierde nicio ocazie să fie răutăcioasă cu mine. N-am fost niciodată prietene apropiate, dar nici nu ne-am certat oribil. A devenit mai evident prin vara trecută, când am petrecut mai mult timp împreună. Am considerat totul ca fiind mici tachinări bazate pe poisibile mici invidii. Dar sunt convinsă că m-am înşelat. Nu mă place, ok. Probabil că nici n-ar avea de ce. Am ales să stau mai departe, dar se pare că n-a mers. În continuare simte nevoia să exagereze şi să îşi facă griji în privinţa mărimii bustului meu.

Desigur, şi eu sunt rea. Încerc totuşi să păstrez o măsură. Aş putea să îi zbier maică-mii în faţă că o urăsc, dar cum m-ar ajuta asta? Aş putea să îmi acord dreptul la replică privitor la remarcile fostei colege de liceu, dar de ce să devin o persoană care pândeşte defectele celorlalţi numai pentru a-şi satisface personalitatea şchioapă?
Dar sunt rea, oricum. Sunt rea uneori gratuit cu ai mei. Şi îmi pare rău dup-aia. Sunt rea pentru că vreau ca Filip să nu se mai vadă cu o tipă care la un moment dat a fost răutăcioasă cu mine, şi nu numai. Şi nici măcar nu cred că îmi pare rău că îmi doresc asta.

Eram aproape să devin răzbunătoare. I’ll show you! Dar la ce bun? M-am trezit făcându-mi planuri de a le arăta eu lor, să vadă şi ei cum e şi aşa mai departe… nu vreau să fiu aşa. Poate tot pasivismul ăsta nu e nici el benefic, dar lumea nu mai are nevoie de încă o „răutate”.
Ziceam că nu am planuri pentru 2009, nici vreun vis special. Aşa e. Parţial. Anul ăsta voi încerca să fiu amabilă. Iar dacă nu voi reuşi, măcar voi renunţa la răutăţi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la

  1. D-ra Ralu zice:

    oh shit, acum trebuie sa fiu rea si pentru tine.it’s very noble, you know?

  2. Maria zice:

    numa’ să nu intre tot în contul meu.

  3. paula zice:

    oh yeah.. iar tu pari o fiinta extraordinar de frustrata :)

  4. Maria zice:

    am stat o vreme să mă gândesc dacă era ironic sau nu. detalii?

  5. paula zice:

    nu, nu era ironic. am dat intamplator peste blog ul tau si asta e parerea pe care mi-am facut-o.

  6. Maria zice:

    cred că am zis-o singură despre mine de destule ori, dar parcă are o conotaţe mult mai negativă când vine de la altcineva.oricum, dacă nu eram, nu exista nici blogul asta.

  7. haiduc spliff zice:

    lol. tu esti paula ema? si asta era o anagrama :)

  8. alina zice:

    Eu te felicit Maria! sincera sa fiu nu as fi avut curajul sa le zic asa verde in fata never ever, nici macar pe un blog!Bravooo!!ce frustrare, asta nu e nici pe departe frustrare e doar ceea ce se cheama sa iei atitudine si sa nu inghiti orice!continuasem, dar am sters cuvantul care urma,,:))..totusi despre mama e bine sa ai ganduri bune, e mama deh..chiar daca nu e perfecta.

  9. Maria zice:

    e amuzant ce reacţii a stârnit articolul ăsta. poate a fost prea misogin pentru gusturile unora, în orice caz nu era vreun fel de atac către femei, ci mai mult un „eu cred că…”. principiu pe care este bazat de fapt tot blogul.apreciez oricum feedback-ul, fie el de bine sau mai puţin bine.

  10. Anonymous zice:

    they took our jobs!

  11. culmea zice:

    haha! women suck! let’s (fuc)kill’em!

  12. Caramel zice:

    Cheer up! Cand eram in liceu, maica-mea profa tot acolo, nu pierdea nici o ocazie sa imi spuna ca am prieteni doar datorita ei (altfel, cine m-ar baga pe mine in seama?)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s