19 martie

… sau în sfârşit o zi bună.

Pe care o voi prezenta în contrast cu cea de ieri.
Mobilul meu era programat să sune la 9:03 am.
La 10 fix plănuiam să ies pe uşă spre work, pentru ca apoi la ora 13:30 să fiu la o întâlnire prin Dorobanţi.
8:56 am – sună telefonul. O colegă de servici care mă anunţa că este pe drum spre întâlnirea menţionată mai sus şi care vroia să verifice pe unde sunt. Păi, simplu, în pat, mai am 7 minute de somn.
Ba nu.
9:17 am – sar în maşină, după un regim de armată în care 15 minute mi-au fost suficiente pentru a mă pregăti de plecare.
9:50 am – ajung la firmă, adică pe Moşilor, de unde iau produsul clientei şi plec spre întâlnire.
10:20 am – ajung pe dorobanţi, întâlnirea merge bine, tipa e fericită, îmi mai comandă un produs, iar eu stau mai mult decât îi promisesem unui nenea care m-a lăsat să parchez în faţa firmei lui.
11:30 am – ajung în firmă bosumflată, nemâncată, fără cafea băută şi îmi manifest nemulţumirea. Cine e prost în final? Eu, bineînţeles. Pentru că eu nu am ţinut bine minte. Chiar dacă îmi notasem în 3 locuri. Chiar dacă scrisesem cu mâna mea programarea. Chiar dacă ei acoperiseră cu pastă corectoare asta şi mă trecuseră în alt interval, fără să mă anunţe decât cu 30 minute înainte. Mama lor.
14:20 – 15:30 plimbat prin Pipera, pe la şine de tren, depouri de autobuze, gropi uriaşe pline de noroi şi trafic infernal de întoarcere, pentru a găsi o firmă. Pe care nu am găsit-o.
15:30 – moment de inspiraţie în care întorc maşina şi mă duc acasă. Fără raport, fără nimic. Mama lor.

Şi aşa ajung la ziua de azi. M-am trezit greu şi am petrecut vreo 2 ore într-o cafenea cu playlist dubios şi prea mulţi fumători. Am terminat totuşi scenariul pentru un scurt-metraj şi iese bine. Atâta timp cât nu iese un scurt-metraj porno.
M-a binedispus job-ul, spre mirarea mea, deoarece din 10 telefoane date mi-am stabilit 4 întâlniri, dintre care 3 pentru azi. La 2 şi ceva mi-am făcut bagajul şi am plecat spre prima dintre acestea.
Cabinet stomatologic, mi s-a făcut rău de cum am deschis uşa. Din fericire, ironic, tipa cu care aveam întâlnire avea un pacient atunci şi mi-a zis să vin sâmbătă.
Următoarea la Plaza, la o cafenea, cu o tanti avocat. Mi-a plăcut de ea, într-un fel ciudat mi-a luminat ziua. Da, şi pentru că intenţionează să comande 6 chestii, ducându-mă pe mine mult mai aproape de target, dar şi pentru că era o companie plăcută.
Partea care într-adevăr m-a bucurat pe ziua de azi vine abia după, în drum spre ultima întâlnire. Ajunsesem prea devreme, aşa că am intrat într-o librărie să mă uit după cărţi. Găsesc operele complete (partea de beletristică) ale lui Kundera, frumos aşezate pe un raft, iar pe o măsuţă mai încolo, toate volumele lui Amelie Nothomb. Aşa că am simţit nevoia să cheltui ultimii 100 lei din portofel pe câte 2 cărţi din fiecare. Am ieşit din librărie zâmbind larg şi strângând la piept plăsuţa cu cărţi.
Iar acum mă gândesc cât de nespecială a fost totuşi ziua asta. Am mâncat pe fugă în cora, la burger king, iar până atunci (adică ora 3 pm), am supravieţuit cu 2 cafele si cola. Mi-a fost frig, am stat în fum, m-a şi plouat o vreme. Cu toate astea, a fost o zi ok.

Am o carte semnată de Matei Vişniec, Imaginează-ţi că eşti Dumnezeu, pe care am dat 2 lei. Pe bune. Şi e o carte cât se poate de faină, pe care am început-o tot azi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s