on a dream

La început o să ne mutăm într-un apartament cu 2 camere. Nu în centru, că salariile noastre nu ar acoperi chiria. O să pictăm pereţii, o să avem mobilă colorată de la Ikea, un televizor micuţ şi monitorul meu mare. Eu o să îmi înrămez fotografiile preferate şi o să umplu un perete întreg cu ele. Şi el o să aibă un perete doar al lui pe care să îl acopere cu postere de la concertele la care am fost sau cu orice îi trece prin cap. Şi care îmi place şi mie, desigur.

O să ne petrecem serile uitându-ne la filme şi adormind pe canapeaua foarte comodă din sufragerie, iar în weekend o să ne chemăm prietenii la noi. Părinţii ne vor vizita mai rar, iar atunci când o vor face, casa va trebui să lucească. Vom avea flori proaspete în vaze şi ne vom certa pe cine face curat în baie. Şi eu voi ceda mereu.

O să avem pianul şi chitările mele şi o să cântăm până noaptea târziu. Până învăţăm toate cântecele preferate, iar apoi, dacă vom ajunge vreodată în acel punct, o să ne apucăm de compus. Şi vom interpreta bătăile insistente în ţeavă ale vecinilor drept o încercare de a contribui la zdrăngănelile noastre.

Când eu o să ajung mai devreme acasă, o să mă găsească cel mai probabil nerăbdătoare cu laptopul în braţe, pe care nu îl voi azvârli cât colo, ca în filme, ci îl voi închide uşor şi îl voi aşeza lent pe masă. Cumva o să i se pară foarte sexy asta şi n-are rost să mai spun continuarea.

Eu o să mă chinui să gătesc. Şi o să îmi iasă, cu mici excepţii. Iar el se va amuza teribil de încercările mele nereuşite, ba chiar prea mult, iar în final va mânca jumătate de porţie ca să îmi facă plăcere.

Ocazional o să o dea în bară şi eu o să mă supăr rău. O să dorm cu spatele la el, niciodată în altă cameră şi o să plâng încet odată ce el adoarme. El nu o să ştie asta, dar dimineaţa o să îmi vadă ochii umflaţi şi roşii şi o să îi pară rău. O să îmi lase un post-it cu „te iubesc” pe frigider şi seara o să mă aştepte cu un buchet micuţ de flori şi o îmbrăţişare caldă. Şi eu o să uit de tot.

Într-o zi, la o ieşire cu prietenii, cineva o să lanseze o glumă legat de faptul că nu ne-am căsătorit până acum, iar noi vom schimba priviri stânjenite, dându-ne seama că nu ne-am prea gândit la asta. Eu voi deveni brusc paranoică şi îmi voi pune întrebări existenţiale, ascultând obsesiv Cohen şi Pink Floyd, iar el nu va şti ce să facă. Vom petrece următoarele zile ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, până când el va ţine destul de stângaci un discurs prin care mă va asigura că ar vrea să ne căsătorim şi că singura problemă era că nu am discutat despre asta înainte. Eu mă voi linişti şi vom hotărî de comun acord că nu e momentul.

Vom pleca în vacanţe plănuite în ultimul moment şi ne vom certa pe cine va conduce. El va râde că eu conduc prea prudent şi eu îl voi bate la cap pentru că turează prea rău motorul. Vom avea binecunoscuta problemă legată de volumul bagajelor mele, din care inevitabil va lipsi ceva important.

De ziua lui, îmi voi cheltui jumate de salariu pe cadouri de tot felul. Şi nu mă voi supăra când, de ziua mea, el îmi va da ceva micuţ, cumpărat cu o seară înainte, pentru că va fi exact ce îmi doream în momentul ăla.

Habar n-am unde duce povestea. Dacă ne căsătorim, câţi invitaţi la nuntă, unde, câţi copii şi în ce cartier ne mutăm, ce maşină ne vom cumpăra şi cum o să îl cheme pe câinele familiei. Nici nu mă preocupă. Ştiu că asta e atmosfera pe care mi-o doresc, după care tânjesc când o văd la alţii şi care m-ar face să mă trezesc fericită. Chiar după o noapte de plâns înăbuşit în pernă.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la on a dream

  1. Guus Preitinger zice:

    :) lovely

  2. Maria zice:

    mulţumesc. chiar aşteptam să aud păreri despre articol.

  3. Fata cu Manusi Portocalii zice:

    deliciosthe bliss of hapiness

  4. vic zice:

    ai scris frumos … o clipa de sinceritate

  5. alex zice:

    baai..ma deprimi

  6. Maria zice:

    ba mă auto-deprim. ce ai tu e efect secundar.

  7. Vlad K zice:

    Iti dai seama ca ai speriat orice potential iubit cu discutia despre casatorie, nu ? :)

  8. Maria zice:

    Ăsta e oricum un stereotip aiurea, sunt şi tipi care vor să se căsătorească mai mult decât mine.Şi tocma' că nu era vorba că nu ne căsătorim, ci că nu vorbim despre asta. Iar eu am tendinţa să interpretez lucrurile în felul meu special. Şi chiar reacţionez cum scrie acolo :)Concluzia este că mă interesează mai mult să fiu cu acea persoană, restu' sunt detalii. Cine se panichează… treaba lui :)

  9. Vlad K zice:

    Stereotipurile exista pentru un motiv :) Am inteles, vrei o relatie care sa curga natural spre un destin implacabil.Dar, nu mai pomeni cuvantul "casatorie" in prezenta barbatilor pentru ca semeni frica si durere de cap :)

  10. Maria zice:

    Şi "implacabil" sună nepotrivit. Să curgă natural atât cât are de unde curge.Hmm… aş lua-o ca pe o provocare şi mi-aş bate la cap prietenii… dar cred că e prea devreme pentru panica legată de căsătorie. Să trecem noi de sesiune întâi :)) Cuvântul "restanţă" dă dureri mai mari de cap.

  11. Vlad K zice:

    Mi a placut ce ai scris dar planuirea, chiar si mentala, rapeste din magia naturalitatii de care vorbeai tu. Oamenii sunt imprevizibili, poate alesul tau o sa reactioneze diferit, de a lungul povestii, ce faci, faci incercari pana il gasesti pe cel demn de obiectivul tau ? Intodeauna High Expectations au adus numai dezamagire. Domnisoarelor, pliativa asteptarile din mers pe fiecare barbat care sta in expentativa si o sa va simtiti mult mai bine pe viitor sau nu …. va maritati cu un somer gras si chel, prestati 3 puradei *din care unul parul blond, cadoul vecinului pentru familie :)* , gatiti fasole si va uitati la telenovele.

  12. Maria zice:

    O doamne, nu cred că vreun om care a ajuns pe blogul ăsta are un asemenea viitor în faţă (ştiu, pentru că am puţini cititori).Şi nu m-ai înţeles. Ăsta nu era "marele plan". La fel de bine s-ar putea să locuiesc cu ai mei până la 30 ani. E doar o mică imagine cum mi-ar plăcea mie să fie. Fericirea e relativă şi probabil că peste un an-doi o să îmi imaginez cu totul altceva.Naturaleţea este în idee per ansamblu, nu în "execuţiile" ei. Cu cât mai imprevizibil "alesul", cu atât mai bine, povestea mea nici nu există încă.

  13. D-ra Ralu zice:

    ultima replica stii foarte bine ca e in plus. you're getting married.

  14. Maria zice:

    this is really starting to piss me off.

  15. Pingback: This is a low « a plus tard crocodile

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s