Leapşă nostalgică

Ştiind că îmi place să primesc din când în când câte o leapşă, Raluca mi-a pasat una. Ideea este să îmi descriu o relaţie actuală sau trecută numai cu ajutorul unor melodii semnificative.
Hai să vedem dacă vă prindeţi despre ce relaţie e vorba :)

Mică observaţie: fiind vorba totuşi de o relaţie ce se întinde, cel puţin pentru mine, mult în trecut, îmi voi permite săfac un micuţ text în care voi trimite linkuri către melodiile alese.

Era tipul pe umărul căruia plângeam pentru că un prieten comun nu mă place. Era doar clasa a 9-a, când îmi plăcea de câte un tip nou aproape în fiecare săptămână, aşa că nu era prea tragic. Am avut nevoie de o vară în care nu ne-am văzut deloc ca să îmi dau seama că îmi place de el.
Aşa că i-am zis asta cu prima ocazie cu care am vorbit (pe messenger, bineînţeles). Eu tremurând de entuziasm şi curaj, el puţin jenat de partea cealaltă. N-a mers aşa bine.
A urmat un an de întrebări fără răspuns şi stres, certuri care în final m-au dus într-o stare de indiferenţă legat de ce se va mai întâmpla.
Cu toate astea, a durat un an până să începem să ieşim, doar noi. Nu ştiam dacă suntem împreună sau nu, dar eram mult prea fericită ca să stric momentele cu o întrebare posibil retorică.
Asta a ţinut puţin, pentru că apoi eu am plecat în Franţa 2 luni, iar la întoarcere am avut surpriza să văd că lucrurile se schimbaseră. Mi-am zis că this pain won’t last forever.
Şi am avut dreptate. N-a fost nevoie de 2 ani, cum spune melodia, doar jumătate de an şi o excursie. A fost secretă relaţia ceva timp, mai mult din partea lui decât din a mea, care deja spusesem prietenilor apropiaţi. Tot în secret.
Am acceptat multe, de dragul lui şi al nostru. Am visat mult, am suferit mult, dar m-am bucurat cât toate la un loc pentru că puteam să o fac pentru el. Ascultam obsesiv melodii
care îmi provocau depresii şi care încă nu şi-au pierdut efectul.
Dar să ajungem în prezent, unde lucrurile nu mai stau la fel. Nu avem o melodie a noastră, ca majoritatea cuplurilor, dar băieţii ăştia îmi amintesc de el. În caz că se întâmplă să uit.
Eu încă mă consider un copil mic care vrea multă atenţie. Şi el tot copil a rămas, din fericire.
Şi dacă vă întrebaţi ce facem vara asta, adică la 4 ani după prima vară despre care am povestit, ei bine, mergem la Oxegen. O să îi vedem pe ei, pe ei, pe ei şi pe ei, alături de multe alte trupe bestiale.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în muzica și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Leapşă nostalgică

  1. haiduc spliff zice:

    frumox ca sa zic asa. am aruncat un ochi dupe ceva vreme p-aci. ca sa inchei cu o remarca "melteneasca" care denota cat am priceput: lipsesc linkuri la "undeva in balcani" si "tot in familie" :(glumitzah, promitem sa cetim mai atent, inclusiv articolele din urma :P

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s