post Vamă

Vama Veche e un loc foarte mişto, dintr-o mie de motive. Unul dintre ele este faptul că mereu mă întorc cu câte un gând cu tentă de revelaţie care transformă câteva zile la mare în ceva cu mai multă însemnătate.

În astea trei zile în Vamă am redescoperit nişte oameni. Am redescoperit de ce ţin atât de mult la unii şi de ce niciodată nu voi putea fi cu adevărat prietenă cu alţii. Le-am mulţumit în gând alor mei pentru că m-au învăţat să nu mă cred aşa grozavă, cu riscul de a mă subaprecia majoritatea timpului. Mi-am amintit că „a petrece” îşi păstrează sensul de distracţie atunci când e vorba de a petrece timp cu cineva, nu atunci când pierzi o noapte întreagă încercând să te distrezi din ambiţie. Şi altele.

Ziceam despre oameni. De câte ori mergem pe undeva ajungem să spunem că „am redescoperit prietenia”, chit că eram prieteni buni oricum. Şi avem dreptate. Gabi, de exemplu. Oricât de misogin, dur şi violent se dă (şi este) uneori, la fel de bine e în stare să încerce insistent să dea de tine la telefon când ştie că nu ţi-e bine. Îmi place că-i sincer mereu şi îi sunt recunoscătoare că m-a ajutat să trec peste micul nervous breakdown pe care l-am avut înainte de a pleca în Vamă.

Şi de Matei îmi place. Deşi e la facultate tocmai în State şi abia vara asta a venit în ţară, lucrurile dintre noi nu s-au schimbat, decât eventual în bine. Între timp s-a mai maturizat şi chiar e o plăcere să stai de vorbă cu el, chit că e pentru o mică bârfă sau un subiect serios. Sunt tare curioasă să îi văd pe oamenii ăştia peste ani, la casele şi joburile lor, cu neveste şi copii pe care să îi răsfăţ cu dulciuri sub privirile dojenitoare ale părinţilor. Şi apoi să stăm cu câte un pahar de vin în faţă să povestim despre prostiile din liceu şi vacanţele petrecute împreună şi să râdem cu aceeaşi poftă cu care o facem acum.

Mi-am mai dat seama că unii oameni nu vor da niciodată doi bani pe mine şi că, până la urmă, e ok şi aşa. M-am plictisit să mă întreb „de ce?” şi să întorc lucrurile pe toate părţile pentru a ajunge la aceeaşi concluzie. E în regulă să nu te placă oamenii pentru lucruri care nu ţin neapărat de tine până la urmă, deşi nu apreciez deloc nesinceritatea.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în oameni și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s