Adrenalină

În viaţa mea de student CRPist nu am prea avut parte de mari evenimente. Sunt student cuminte, copiez numai în cazuri disperate şi când am de unde, nu mă agit prea mult şi nu mă cert cu nimeni. Nici nu vin prea mult la cursuri, ce-i drept, dar în sesiuni mă pun cu burta pe carte şi mă descurc.

Însă azi a fost o zi specială. Azi am avut examenul de DARP (Domenii de Aplicaţie ale Relaţiilor Publice). De învăţat, nu m-am prea omorât, pentru că nu am avut deloc timp, mai ales că ieri am stat 12 ore la muncă. Seara am citit în fugă cursurile şi am mai trecut prin ele dimineaţa. Ştiam că ne dă de făcut o campanie de RP în două ore, aşa că memoratul cursurilor era ultima panică. Ei, ajung eu la examen azi, mă instalez lângă restul lumii în al doilea rând de la catedră şi mă pun pe făcut plan pe ciornă. În timpul ăsta, profa trecea pe la fiecare şi semna lucrările (care da, au fost date cu colţul închis).

Ajunge şi la mine. Îmi semnează frumos lucrarea, trece mai departe, eu îmi văd de scris. Aud deodată un „Nu, nu, nu, aşa nu, nu permit aşa ceva”. Ridic curioasă ochii din lucrare să văd pe ce fraier l-a prins, când o văd pe unica Adela Rogojinaru aruncând flăcări de ură spre mine. „Afară. În momentul ăsta ieşi afară”. Pardon, ce? Şi se apropie de mine şi-mi trage mapa de sub foi. Pentru cei care nu ştiu cum arată facultatea de litere, ei bine, arată rău. Şi băncile sunt adevărate opere de artă ale studenţilor plictisiţi. Revenind, îmi trage mapa şi îmi zice că n-am voie cu asta, doar a specificat. Îi spun eu că nu am nimic în ea, că o ţin doar ca să pot scrie, ea nu. Afară din examen. Pam paaam.

Începusem deja să tremur de nervi, doar mă aflam într-o situaţie de-a dreptul penibilă. Timp de 3 secunde mi-a trecut prin minte faptul că nu vreau să dau examenul ăsta încă o dată doar pentru că unii oameni au diverse frustrări ce nu ţin de mine. Am rugat-o de câteva ori să se uite în mapă şi să vadă că n-am absolut nimic din care să copiez, şi într-un final s-a uitat. Dar vai, uitasem că aveam acolo jumătate de pagină A4 în care scrisesem introducerea în curs. Adică lucruri complet irelevante pentru examen, pentru materie, pentru univers. A scos triumfătoare foaia, moment în care m-am blocat. P-asta cum i-o explic?

Doamna Rogojinaru o tot ţinea pe a ei că afară din examen, până nu te exmatriculez. Dacă nu aş fi ştiut că e în stare de asta, aş fi pufnit într-un râs isteric care ar fi durat vreo 10 minute şi apoi aş fi ieşit dramatic din sală urlând ce se va mai alege de viitorul meu fără această facultate. Dar chiar e în stare. Aşa că i-am explicat că foaia aia e irelevantă pentru examen, că uitasem că e acolo şi îmi pare rău pentru asta. Frumos, cu respect şi umilinţă, că doar aşa trebuie să se poarte studentul CRPist cu autoritatea în domeniu. Ahem. Văzând că nu se lasă, i-am zis să păstreze mapa, doar să nu mă dea afară din examen, pentru că pot să îi demonstrez că sunt în stare să iau notă mare şi fără mapa aia. Poate a impresionat-o treaba asta, poate a luat-o ca pe o provocare, dar s-a mai liniştit şi m-a lăsat să scriu. Am scăpat.

Dar nuuu… Peste mai puţin de jumătate de minut aud din nou ţipetele profei. „Dar nu pot să accept aşa hal de insolenţă, nu pot să cred că îţi permiţi o asemenea nesimţire!”. Alt fraier? Nu, tot eu. Profa scuipa iar flăcări, de data asta pentru că nu îi cerusem scuze pentru ce s-a întâmplat. „Păi, ştiţi, v-am cerut deja scuze de câteva ori mai înainte, şi vă cer scuze şi acum”. Degeaba. Vreo două minute a urlat la mine, despre cât de nesimţită sunt şi cum ar trebui să îi fiu recunoscătoare pentru că mă lasă să dau acest examen. Pardon, de ce? Pentru că m-ai prins… necopiind? Din nou, am lăsat-o să scuipe tot ce avea pe suflet, i-am cerut din nou scuze, şi pentru incident şi pentru că nu îi cerusem scuze mai înainte şi i-am mulţumit că mă lasă să dau examenul.

Cam aşa au stat lucrurile cu examenul DARP. Înaintea mea, un alt coleg a avut parte de ceva asemănător, pentru că întârziase la examen. Omul a intrat în timp ce profa dicta subiectele, şi-a cerut scuze, profa n-a zis nimic, aşa că s-a aşezat. Se pare că protocolul era cu totul altul, pentru că nu peste mult timp profa a izbucnit asupra lui. Chiar crede că poate să intre pur şi simplu în examen când vrea? Chiar crede că nişte scuze sunt suficiente? Păi, da. Într-o lume normală ar fi. Dar în universul CRP trebuie să înveţi să te pui în genunchi şi să implori.

Deci da. Sunt foarte fericită că sunt la facultatea asta. Trecând peste sarcasm şi frustrare, chiar m-am distrat la treaba asta cu examenul de azi. Ştiam că dacă vrea să mă dea afară, o va face chiar şi fără un motiv întemeiat, aşa că nu aveam nimic de pierdut. I-am făcut o campanie bună cap-coadă în două ore şi un pic, pentru că, în caz că nu ştiaţi, la CRP aşa sunt examenele. Nu se lucrează cu briefuri, trebuie să îţi inventezi singur obiectivele şi restul campaniei pornind de la 3 rânduri. Trebuie chiar să faci Gantt, nu un calendar schiţat, şi să nu uităm de buget. Fo’ shizzle.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în oameni, random și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Adrenalină

  1. Ramona zice:

    A, tu erai, mai?
    Geez

    :P
    Din spate s-a auzit tot. Pacat ca n-am vazut-o prea bine.

  2. cristina zice:

    buna..ai dreptate cu ceea ce spui de profa.. si da niste sb …depasesc cu mult 2 ore…si nici macar nu facem asa ceva la curs..cel putin la id…eu din 4 examene date la ea abia 1 am reusit sa il iau :(..bafta tuturor la fac asta..ca avem nevoie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s