I couldn’t love you more

Sunt datoare cu atâtea posturi pe blogul ăsta că mi-e şi ruşine să mai dau ochii cu el, zău. Încep să mă revanşez cu un prim post despre super concertul de aseară. Kumm. Nu Metallica.

Eu am fost printre puţinii care au ales Kumm aseară, din diverse motive (da, n-am avut bani, bine?). Am ajuns la Clubul Ţăranului pe la 11 şi 15, înjurând printre dinţi CFR-ul şi amuzându-mă că taximetristul îmi simţea frustrarea. Eram după 3 ore de somn în noaptea precedentă, o dimineaţă pe tren către Buşteni, cam 7 ore de lucru cu Advice în Vision Camp, aproape o oră petrecută în frig pe peronul gării din Buşteni şi încă vreo 3 ore de tren spre Bucureşti. Dar am ajuns pe la mijlocul primei piese şi am uitat de tot.

Nu mi-a venit să cred cât de puţină lume era la Clubul Ţăranului. Mi-am făcut lejer loc către primele rânduri şi m-am pus pe pozat. Atmosfera era absolut genială, pentru că eram printre oamenii care vin la fiecare concert Kumm şi care se simţeau excelent. Aşa că la un moment dat mi-am zis „fuck it” şi am lăsat aparatul deoparte şi m-am pus şi eu pe zbânţuit.

Şi au cântat ei piese de pe Far From Telescopes. Şi-apoi Cătă a spus că o să cânte ceva ce n-am mai auzit de mult timp, şi atunci au început primele acorduri din One For Each Day şi am crezut că nu-i adevărat. Din punctul meu de vedere, aia e cea mai faină, profundă şi deşteaptă melodie pe care au scos-o ei vreodată şi pe care mă buşeşte plânsul de câte ori o ascult. Nu mai are rost să spun cum mă simţeam aseară. A sunat perfect şi n-am cuvinte să descriu.

Ei bine, nu s-au oprit aici. Au continuat cu asta, moment în care nu mi-am dorit decât să dispară toată lumea din jurul meu şi să mă aşez pe jos şi să închid ochii. Poate sunt eu prea emotivă, dar melodiile astea două, şi de fapt tot albumul Different Parties mă fac praf, în cel mai plăcut şi dureros mod posibil.

I couldn’t love you more…

Restul concertului a fost foarte energic, deşi mi-era puţin greu să ies din starea indusă de ce fusese înainte. Atmosfera era extraordinară, toată lumea dansa şi eram înconjurată de oameni fericiţi, fericiţi pentru că erau acolo, înconjuraţi de alţi oameni la fel de fericiţi ca ei. Aseară am fost prostesc de fericită, deci, şi totul datorită băieţilor ăstora şi oamenilor minunaţi care vin la concertele lor. Pentru că până la urmă, asta înseamnă Kumm.

Nu ştiu cum să zic asta… dar n-am făcut în viaţa mea poze mai proaste ca aseară. Una mai răsărită:

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în concerte, fotografie, muzica, oameni și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la I couldn’t love you more

  1. leilana zice:

    eu sunt mai specială, mi-am dat seama de cât de mişto e „one for each day” de abia după ce am auzit-o live. să-mi fie ruşine.
    te-am văzut şi aseară în control, aveai o bluză neagră foarte faină. :D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s