Noaptea agenţiilor

Adică un fel de noaptea muzeelor, doar că ceva mai cool şi mai plin de hipsterime. Eram cât pe aci să zic pas, dar în final am zis că n-am nimic de pierdut, hai să văd cum e pe la alţii.

Prima oprire a fost la Grey. Nu mă aşteptam la mare lucru şi mai degrabă trăgeam să ajung la Leo Burnett, despre care lumea spunea că e foarte fain. Băi. Oamenii ăştia au ditamai clădirea, ba chiar şi o curte foarte mare. Şi să vă mai zic ce faţă am făcut când am ajuns în etajul creaţiei? Mă aşteptam să aibă mac-uri, şi mi-a plăcut foarte tare că fiecare părea să îşi fi personalizat biroul şi peretele din spate după propria poftă. A. Şi aveau locuri de chill, cu mobilă de la IKEA, evident. Toate astea într-un spaţiu uriaş şi aerisit. Iar de pe geamuri puteai să vezi curtea interioară, unde cântau Toulouse Lautrec şi unde lumea se aduna să guste din ceva ce părea zacuscă, multă băutură şi îngheţată.

După Grey am plecat către Leo, care a fost o dezamăgire. Clădire mare, mulţi mulţi oameni, departamente, birouri, bar aglomerat la parter. Mi-a plăcut că aveau un jukebox şi că la creaţie am găsit asta. În rest, nu ne-a băgat mai nimeni în seamă, muzica nu ne-a atras în mod special aşa că am plecat către Wunderman. Nici ei nu ne-au impresionat, deşi parcă era mai bine ca la Leo. Muzica era faină, că doar o punea Ionuţ, doar că lipseau vizitatorii. Ne-am jucat puţin la simulator şi m-am urcat în Kuga, care e o maşină absolut superbă, şi-apoi am zis că e timpul pentru Headvertising.

La Head era altă lume. În principiu pentru că sediul lor e în The Ark, la etaj. Apoi, pentru că am fost întâmpinaţi cu zâmbete şi ni s-a făcut turul agenţiei. Pentru că muzica era foarte faină, băutură, pufuleţi şi jeleuri în prostie, asta pe lângă resursele umane/inumane din agenţie pe care puteam să le descoperim singuri cu ajutorul ghidului lor foarte simpatic. Pe balcon am fost luaţi în primire de Şerban Alexandrescu, care în cel mai natural mod posibil a început să discute cu noi despre clădirea în care stau şi cum au ajuns aici. În concluzie, nu prea voiam să mai plecăm.

Într-un final am ajuns şi la Saatchi & Saatchi, care ne cuceriseră cu ideea lor de Paarty & Paarty în parcare. Poate am ajuns noi prea târziu, poate deja nu mai aveam chef, ideea e că nu ne-a prea plăcut. Muzica era niţel spre minimal, băutura cam terminată, însă proiecţiile erau destul de faine. Se făcuse deja aproape 2, aşa că am plecat spre casă consolaţi că în 7 ore avem joburi.

În concluzie, am descoperit altă lume. Mă bucur că am ajuns în sediile lor şi într-un fel, am învăţat nişte lucruri. Rămân cu gândul la etajul creaţiei de la Grey, la îngheţată, la mac-uri şi wacom-uri uriaşe şi la oamenii foarte faini de la Headvertising. Într-o zi o să mă fac şi eu mare.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în oameni, povesti și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Noaptea agenţiilor

  1. ionutm zice:

    da’ ma, dar cand ati ajuns voi, pe la 11 si ceva, lumea migrase la parter. cred ca intre 9 si 11 erau 2 oameni/mp

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s