Inspiraţie

Mă gândeam că a trecut ceva timp de când am scris ultima dată despre oameni, şi parcă-i e păcat. Mai ales că am cunoscut atât de mulţi în ultimul timp, cărora le datorez o bună parte din ce şi cum sunt în acest moment. Aşa că vreau să vă spun despre inspiraţie, despre oamenii uimitori care mă determină să încerc să fiu mai bună.

Prima dată îmi vin în minte oamenii din schimbul de acum aproape o lună, din Belgia. Cei care m-au inhibat în primele zile şi alături de care am ajuns la o versiune mai faină a mea în următoarele. M-au inspirat să îmi dau seama că îmi place la nebunie ce fac, doar că nu în contextul actual. Că îmi e dor de oamenii de acasă, dar nu în ordinea în care m-aş fi aşteptat. Că pot să fiu deschisă la lucruri noi, fără să mă forţez, şi că sunt atât de liberă pe cât îmi permit. E mişto să realizezi lucrurile astea. E ca o lovitură puternică în stomac, dar care îţi aminteşte că ai unul şi că lucrurile adevărate se simt cu tot corpul, nu la nivel epidermic.

În seara asta m-a inspirat pentru a doua oară într-o săptămână, dacă pot spune aşa, stimabilul Şerban Alexandrescu, pe care poate aţi avut plăcerea să îl cunoaşteţi la Noaptea Agenţiilor, dacă aţi trecut pe la Headvertising. Atunci ne-a prins pe mine şi Ciprian pe terasă, admirând peisajul de câmp cu flori şi ţigani, şi ne-a povestit câte şi mai câte. Ştiu că nu sună a mare lucru, dar m-a inspirat prin felul incredibil de natural de a vorbi şi pasiunea pe care o punea în fiecare silabă. În seara asta a ţinut un mic discurs în cadrul întâlnirilor GOmentorship de la Litere, discurs pe care l-am ascultat jumătate cu un zâmbet uriaş pe faţă, jumătate cu ochii în pământ, din cauza unor adevăruri oareşcum triste. În orice caz, discrsul lui a fost cât se poate de inspiring, lucru care sper că s-a citit pe feţele oamenilor din sală.

Şi, desigur, revenind într-o zonă mai apropiată fizic şi emoţional, sunt oamenii de zi cu zi care mă inspiră şi despre care am tot vorbit pe blog. Oameni care, mai mult decât atât, mă ajută să trec de pe o zi pe alta zâmbind şi cu care vibrez. Zău de m-aş descurca fără voi. Dar nu vreau să închei într-un mod prea patetic. Aşa că voi încheia brusc, pentru că tot ce-am vrut să spun e mai sus. Atât.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în oameni și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s