Women on Web

Am aşteptat cu nerăbdare conferinţa asta de săptămâna trecută, când am primit invitaţia pe mail. Prima mea conferinţă marca Manafu văzută şi auzită live, nu pe un ecran micuţ, la căşti, în timp ce lucrez la cine ştie ce. Femeile pe internet, adică un fel de adunare a celor mai tari femei din web, şi a fanelor mai mici care vor să caşte gura şi să înveţe câte ceva.

Eu am fost, evident, din a doua categorie. Am căscat gura de plictiseală uneori, dar mai ales de admiraţie şi un fel de „zomglolwtfn00b”-ness la unele prezentări. Şi cum n-am reuşit să prind net pe telefon, mi-am deschis frumos carneţelul primit de la Danone şi am luat notiţe, ca un copil cuminte ce sunt. Aşa că hai să vă povestesc cum am văzut eu tot evenimentul ăsta.

Cum am ajuns la hotel, m-am bucurat că au gustări şi m-am dus încrezătoare spre bufet, unde, spre surpriza mea, mai totul era iaurt. Activia. Am zis un elegant „pas” şi m-am aşezat la masă. Primul speaker a fost Cristina Bazavan, care a avut un discurs foarte cald şi fain despre ce să faci atunci când nu faci nimic, fie că e vorba de job sau relaţii sau orice altceva. Despre cât de important e să rămâi deschis noilor oportunităţi, să alegi să fii oglindă, nu perete. Mi-a plăcut foarte mult pentru că m-am regăsit parţial în discursul ei şi i-am dat dreptate din toate punctele de vedere.

Apoi a urmat Marius Nedelcu, pe care cel mai probabil îl ştiţi din Accent, asta dacă aţi avut o copilărie la fel de nefericită ca mine. N-am înţeles ce a căutat acolo, dincolo de faptul că probabil a venit la pachet cu Activia (care iar mi se pare dubios). Din punctul meu de vedere n-a avut nimic relevant de spus, deşi pare băiat de treabă. Doar că nu era cazul.

Aproape că adormisem pe scaun, când Manafu a anunţat-o pe Bogdana. Mie-mi place de femeia asta de tare mult timp, de pe la conferinţele ADVICE-ului şi pe unde mai era invitată să vorbească. A vorbit în stilul ei fain, şi semnificativ mai personal decât de obicei, despre de ce nu sunt mai multe femei relevante în online. Citiţi aici despre ce a povestit, în mare, şi uitaţi-vă la înregistrare pentru doza de farmec personal. Şi un citat care mi-a plăcut: Femeile nu sunt şoferiţe proaste. Pur şi simplu iau în calcul prea multe scenarii.

Dup-aia a venit Oana Dobre, care nu m-a convins printr-un fapt complet superficial din partea mea: nu ştia că poţi să controlezi postările de pe wall-ul Facebook. Dincolo de asta, a vorbit despre cum urăşte web-ul 1.0, pe care îl consideră un fel de duşman, şi despre evoluţia ei în web 2.0, despre cum a renunţat la blogging, considerând că blogul este accesoriul unui om singur. A urmat Corina Dragotescu, care mi-a plăcut pentru sinceritatea de care a dat dovadă când a vorbit despre proiectul impact news şi despre cât de greu este să anticipezi problemele de care te vei lovi, şi de felul în care vei măsura succesul proiectului tău.

Sesiunea următoare a început cu prezentarea stimabilului Bobby Voicu şi prezentarea lui ironică făcută taman pentru gagici, şi cel mai probabil pusă cap la cap tot de una: poze cu mâţe de pe icanhascheezburger şi un portret cât se poate de amuzant. Ce a zis? Că e important să ai parteneri ca lumea, că trebuie să urmăreşti rezultate pe termen lung şi că nu prea merge cu programare în două zile, conferinţă de presă în a treia, vacanţă începând cu a patra, făcut praf banii în a opta şi în a zecea hai cu următorul proiect. Că nu există nu se poate în programare şi că lucrurile de bază sunt cele mai bune.

Cristina Chipurici, Project Manager la monden.info, a venit cu o prezentare cam de şcoală (nu neapărat în sensul rău) despre ce înseamnă un proiect bun online: un subiect bun, care să te pasioneze, un scop pe care să te concentrezi, activitatea offline şi oamenii cu care interacţionezi, documentarea, echipa, aspectul şi credibilitatea, şi nu în ultimul rând, răbdarea. Era vizibil emoţionată, dar a ţinut o prezentare bună şi coerentă şi a zis o chestie deşteaptă: Orice proiect online, dacă e de succes, nu înseamnă neapărat că e şi bun, şi invers.

A urmat Andrei Roşca, un pic nepotrivit atmosferei şi tematicii. A vorbit, sau cel puţin aşa scria pe ecran, despre ce le lipseşte femeilor pentru a fi buni antreprenori. Iniţial mă aşteptam la ceva în stilul Bogdanei: femeilor le lipseşte abilitatea de a se concentra pe un singur lucru. Ei bine, nu. A cam dat-o în bară vorbind despre altceva decât îşi propusese, urmând ca în final să afirme că femeilor le lipseşte mentalitatea de antreprenor, lucru pe care el l-a dedus din colaborările lui cu femeile din ultimii 8 ani. Şi nu pot să mă întreb un lucru: dacă toate gagicile alea au fost proaste, sau, hai să fim diplomaţi, antreprenori slabi, dar absolut toate, nu-ţi pui un semn de întrebare legat de tine?

Şi aşa am ajuns la a treia sesiune, deschisă de Dragoş Bucurenci. M-a amuzat teribil un tweet care a circulat foarte mult: A aparut Bucurenci la WOW, a crescut umiditatea in sala cu 75% (via TheAlecs). Ce-i drept, discursul lui a fost pe lângă subiect, dar a reuşit să ţină sala zâmbind şi ascultând cu plăcere. O fi carisma, o fi faptul că arată bine, sau că ştie să spună poveşti frumoase. Eu aş tinde către ultima.

A urmat Cristina Coco Popescu, despre care nu mai auzisem. Am avut surprinderea de a descoperi că e o puştoaică de 15 ani. Pardon. Ştergeţi ultima frază. Este un om extraordinar, şi are numai 15 ani. Am urmărit clipul despre ea şi spun cel mai serios că mi s-a pus un nod în gât de emoţie. A fost aplaudată îndelung de o sală întreagă în picioare, iar lui Manafu i-au dat lacrimile la modul cel mai sincer. Nici ea nu ne-a vorbit despre femei şi internet, ci despre ea. Despre cât de mult îi place alpinismul şi ce presupune asta. Ştiaţi că va fi prima femeie alpinist din lume care va urca pe cei mai înalţi vulcani? Desigur, asta dacă reuşeşte să strângă toţi banii pentru Seven Summits, despre care puteţi citi pe site.

Oana Raluca Brătilă, pe care o ştiam din vedere şi din diverse povestiri ale unor prieteni comuni, a avut unul dintre cele mai sincere discursuri. A vorbit depre Let’s Do it Romania şi despre oameni. Despre cât de fain comunicăm pe Facebook, pentru că ne dezbrăcăm de toate statuturile sociale şi suntem liberi. Despre cât de important e să fim zen şi să zâmbim, oricâte rahaturi ni s-ar întâmpla, şi aici a avut propriile poveşti cu care să ne demonstreze asta.

Ultima a fost Alina Zara, cu o prezentare emoţionantă despre Agenţia de Împlinit Dorinţe. Nu e doar caritate, e vorba de a-i ajuta pe oamenii de rând să îşi împlinească visele. Sunt peste 300 de oameni, dintre care 200 de femei, care împlinesc vise pentru oricine. Ni i-a arătat pe „copiii ei”, alături de care s-a mutat şi cărora le oferă un lucru nepreţuit, pe care niciun centru de plasament nu îl poate oferi: susţinerea în a creşte frumos, echilibrat, iubire şi dedicare.

Am scris mult. Dar cam aşa a fost la Women on Web, unde eu m-am simţit foarte bine, şi de unde am plecat ceva mai optimistă. Cel puţin pentru o vreme. Pândiţi când apar înregistrările prezentărilor de azi şi aruncaţi un ochi, dacă n-aţi apucat să le vedeţi deja. Şi felicitaţi-l pe Manafu, despre care eu una mi-am schimbat mult părearea azi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în oameni și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Women on Web

  1. Flo zice:

    prea mult respect pentru o lume asa ipocrita si superficiala precum online-ul romanesc

  2. Pingback: Ce-i cu voi? | a plus tard crocodile

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s