The IKEA experience

Am iubit IKEA din primul moment în care am aflat că există, și ce face. Le-am devorat cataloagele și mi-am pierdut mult prea mult timp imaginându-mi cum ar fi să mobilez și eu un apartament cu minunățiile lor. Atât de mult încât am ajuns să le știu pe dinafară produsele, posibilățile de combinare și prețurile. Era lovemark.

Dar evident că toate lucrurile se duc în mă-sa atunci când apar mulți bani la mijloc. Adică atunci când te pui pe cumpărături serioase, nu o pernă-două și un biscuite la pachet. În fond, e simplu și distractiv: iei foaia și începi să notezi toate piesele de care ai nevoie pentru asamblare: cadru dulap, polițe, sertare, coșuri, bară de umerașe, uși, balamale, tăblie de pat, cadru de pat, chestia pe care stă salteaua, noptierele și nu uita să respiri. Desigur, oamenii de acolo sunt foarte capabili să te ajute, asta dacă prinzi vreunul. Notezi rândul și secțiunea de unde le poți ridica și gata, hai în zona de autoservire.

Acolo dai de altă belea. Pachetele sunt mari și grele, iar dacă ești așa, mai firavă, ca mine, mai bine te apuci de culturism înainte să vii în magazin. Din nou, băieții de acolo sunt foarte amabili și dacă ai noroc să îi prinzi, te vor ajuta să așezi pachetele pe cărucior. Așa ne-am împrietenit și noi (adică eu și maică-mea) cu un tip care ne-a ajutat să luăm tot ce ne trebuie. Doar că a greșit ușile de dulap. Vina nu a fost a lui – el ne-a zis că nu sunt pe stoc, eu am văzut ușile în raft, i le-am arătat, el nu a mai verificat dimensiunile și uite-așa la montaj băieții ne-au spus că am luat uși de 195 cm în loc de 229.

Zici că nu-i problemă, ai 90 zile în care poți schimba produsele. Doar că ușile alea nu vin una-două pe stoc, nuuuu. Ieri am fost anunțate că au venit ușile, așa că după muncă am fugit la IKEA, unde, surpriză, nu mai erau uși. Așteptați până în decembrie. Păi bine, bă băieți, dar dacă în ritmul ăsta se dau ușile, de ce nu faceți și voi o comandă mai sănătoasă? Și-apoi, dacă tot știți că am de schimbat produse, de ce nu pot să le rezerv pe cele noi care vin, ca să mă asigur că prind alea 90 zile magice?

Ăsta e conceptul. Pot înțelege asta, dar mi-e greu să accept. Conceptul e foarte fain, dar nu în România, unde am trăit obișnuiți cu ideea că dai un ban în plus și pac-pac, ți-ai rezolvat problema. Nu aici, unde muncitorii tot fac tot ce pot să mai smulgă 100 lei de la tine pentru nimicuri, sau unde ești nevoit să plătești de două ori montajul unor uși care n-au fost nici măcar scoase din ambalaj. Nu când trebuie ca eu să mă reprogramez la montaj pentru o oglindă pe care ei nu au fost în stare să o pună atunci când trebuie, pentru că nu aduseseră sculele de care aveau nevoie. Așa că experiența IKEA e mai degrabă dezamăgitoare și amară atunci când vine vorba de cumpărături serioase. Sau poate am eu un ghinion uriaș.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în povesti și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s