Ce-i cu voi?

Vă scriu pentru că nu pricep defel ce se-ntâmplă aici. Uitându-mă la statistici, observ o creștere semnificativă pentru ziua de azi a vizitelor pe blog. Oameni veniți aici din proprie inițiativă… de ziua mea… oare ăsta-i cadoul WordPressului pentru mine? Sau ați venit pentru tradiționalul articol depresiv și deprimant de sfârșit de an?

Dacă e prima, atunci mulțumesc WordPress. Dacă-i a doua, le mulțumesc cititorilor care și-au pierdut ceva timp astăzi trecând prin toate articolele alea multe. Pentru că da, știu ce-ați citit. Mi-ați adus un zâmbet pe final de zi.

Iar dacă ați venit pentru tradiționalul shot de depresie de sfârșit de an, ați nimerit bine, deși plănuiam să-mi rezerv plăcerea pentru mâine. Păi, 2010 n-a fost cel mai grozav an. A avut momentele lui de glorie, datorate unor oameni incredibil de faini și unor locuri superbe. A început cu un concert KUMM, restanțe stupide și a continuat leneș și adormit. Mi-am luat primul job serios și am învățat multe de bine și de rău despre publicitate și oameni. Am fost cu cortul la mare și am hrănit familii și clanuri întregi de țânțari, dar tot mi-a plăcut. N-am mai făcut poze aproape deloc, cheful ducându-se odată cu încrederea în mine și cu timpul liber, pe care l-am umplut ascultând mai multă muzică și descoperind trupe faine. Sfârșitul verii m-a prins în Bruxelles, orașul care îmi face inima să-mi bată de zeci de ori mai tare, iar începutul toamnei m-a suprins tot în Belgia, în micuțul Kortrijk alături de oameni minunați.

Am fost la conferințe faine, la mai toate concertele KUMM din București și mi-am mobilat aproape în întregime noua casă, de care sunt destul de mândră. Am încercat să fac pe DJ-ul cu mai mult sau mai puțin succes în Tago Mago, care m-au primit mereu cu bucurie la petrecerile Date With The Night. M-am trezit că e decembrie și că n-am timp nici să mă deprim, așa că mi-am dat demisia și am zis că ce-o fi o fi.

Tot nu știu ce-a fost cu anul ăsta, care parcă a trecut pe lângă mine. Mă bucur mult că am cunoscut niște oameni tare faini și că am realizat o parte dintre modestele dorințe de anul trecut. 2010 a fost un fel de dezmorțire emoțională care a culminat în frumoasa Belgie, dar a luat-o pe căi întortocheate spre final și s-a dus undeva unde mi-e rușine să vă zic, pe final. A fost extenuant, dar simt că am crescut și-am mai învățat câte ceva.

N-am niciun resolution interesant pentru la anul, în mare vreau doar să scap de facultate și să-mi iau licența, pe lângă un job fain care să mă țină ocupată. Vreau concerte, vreau Radiohead și vreau să-i am aproape pe oamenii care mă fac să adorm zâmbind. Vreau un an mai fericit, oricât de clișeic sună și orice ar însemna asta.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în povesti și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Ce-i cu voi?

  1. Corina zice:

    drăguț!
    well, atunci atuuuuunci să ai un an mai fericit și mai simpatic decât acesta:D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s