When I grow up

Am fost aşa de mândră de mine azi. Pentru puţin timp am fost persoana pe care uneori aş vrea să o întruchipez, şi părea să fi ieşit bine. Persoana aia care lasă garda jos şi zice hai. Şi apoi dă de o comoară interminabilă de bucurie şi se gândeşte că uite ce am ratat fiind eu însămi atâta timp.

Petrec prea mult timp reproşându-mi lucruri de la părul electrizat la mizeriile în care mă afund din când în când. Maria, tu nu te vezi în cel hal îţi stă părul? Doar ţi-am zis să nu mai dai sms-uri când bei. Şi cu cearcănele astea ce e? E numai vina ta că eşti o tristă. Zău, uneori simt că dacă n-aş fi una şi aceeaşi persoană, mi-aş da singură papucii şi m-aş abandona pe un drum de ţară legată la ochi şi fără niciun ban, în timp ce eu aş fugi să-mi fac de cap în lume. Orice-aş face, nu scap de mine.

Aseară mi-am zis să nu mai fiu atât de… eu. E amuzant cât de uşor e să proiectezi nişte imagini destul de nerealiste despre tine într-o singură conversaţie, fără să vrei. Şi-apoi mi-am dat seama că n-aş putea fi persoana aia. Că principiile mele sunt destul de ok, chiar dacă 80% din timp nu sunt fericită.

Când mă fac mare vreau să fiu tot eu. Şi să fiu mai fericită.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în muzica, povesti și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la When I grow up

  1. leilana zice:

    maria, nu ne ştim noi prea bine, dar îmi eşti dragă, aşa că-ţi zic: da, să fii fericită, pentru că eşti un copil frumos şi fain şi meriţi. :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s