Thank you for waiting.

Când lumea ţi se întoarce cu fundul în sus e firesc să o iei puţin câş. E mai puţin firesc să fii ok. Am cam pierdut noţiunea timpului şi controlul asupra lucrurilor, dar sunt bine. Ascult Radiohead ca terapie pentru oboseală şi merge. Sunt bine.

Radiohead este probabil singura trupă la ale cărei cântece vibrez cu toată fiinţa. E singura muzică pe care lumea se opreşte. E amalgamul ăla de sunete care îmi face inima să o ia din loc. E vocea lui Thom care îmi umple ochii de lacrimi, e chitara lui Jonny care îmi face corpul să zvâcnească din încheieturi, e toba lui Phil care îmi amorţeşte nervii, e basul lui Colin care îmi aduce un zâmbet pe faţă mereu şi e vocea lui Ed care îmi rupe sufletul. Le simt muzica în stomac. Mă întoarce pe dos şi mă aruncă într-un colţ al camerei unde strâng puternic din pumni şi muşc din tricou ca să nu ţip. Şi-apoi mă linişteşte şi sunt fericită. Asta e Radiohead.

Le iubesc fiecare album pentru că sunt atât de diferite. Iubesc Pablo Honey şi The Bends pentru că îmi aduc aminte de vremea liceului. Iubesc OK Computer pentru că mi-a luat mult timp să îl diger, iar acum este printre preferatele mele. Îl iubesc şi pe Kid A pentru că e atât de out of place, la fel şi Amnesiac. Aş putea să mor pe Hail To The Thief, iar în caz că mi se dă o a doua şansă, aş vrea să mor din nou având In Rainbows ca fundal. Le iubesc albumele mai puţin cunoscute pe care am găsit bucăţi de melodii superbe şi live-uri incredibile.

Thank you for waiting.

Aşa a sunat anunţul lor pentru noul album. Am ştiut că e asta din primul moment în care am văzut că a apărut ceva nou pe Facebook-ul lor ieri. The King of Limbs. Habar n-am cum o să fie, dar ştiu că sâmbătă mă voi închide în casă. Poate până atunci voi strânge destui bani cât să îmi comand vreuna dintre formele de album. Trebuie. E Radiohead. Album nou. Concerte.

Le dedic toate atacurile de anxietate de săptămâna asta, toţi fiorii şi toate lacrimile care nu curg. Şi vouă vă dedic melodia următoare, pe care de multe ori mi-e frică să o ascult. Dacă o daţi tare de tot în căşti şi închideţi ochii veţi şti de ce.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în muzica și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Thank you for waiting.

  1. Maria zice:

    Ahaha, uitasem de episodul ăla. Nu ştiam eu pe vremea aia ce-i cu Radiohead… dar ce băieţi de treabă erau :))

  2. zamboni zice:

    Si totusi care e concluzia? Regele Madularelor ruleaza? Il vei utiliza si pe el ca OST pentru suicid?

    • Maria zice:

      Concluzia urma să se materializeze într-un fel de review de album. Dar am zis să mai stau să mai ascult, nu pot prinde un Radiohead doar din câteva ascultări. E pe vine, oricum.

        • Maria zice:

          Ha. Într-un fel au dreptate. Ghemul din stomac pe care-l aveam în timp ce mi se downloada albumul s-a făcut semnificativ mai mic când am văzut că-s doar 8 piese. Cel puțin comparând cu In Rainbows, așa cum făceau și băieții ăia. Și nu l-am simțit din prima, drept pentru care am zis să îi dau timp pentru că sigur e ceva aici. E Radiohead. Și-am avut dreptate. Weekendul ăsta scriu. Promit :)
          PS: Ce dubios e să citesc review-uri în franceză. Nu știu de ce, dar n-am încredere în gusturile lor muzicale.

          • zamboni zice:

            D’accord, francezii merita increderea noastra in toate privintele, mai putin in pop-rock.

            Pe de alta parte, Inrocks ruleaza, more or less.

            Cat despre Radiohead, personal am incetat sa ma entuziasmez dupa HTTT.

          • Maria zice:

            O să îi urmăresc de acum, e o ocazie să nu uit că mai știu niște franceză. Îi dă un aer mult mai inteligent articolului decât orice review de pe Pitchfork.

            Eu începusem cu Amnesiac și Kid A, apoi am descoperit The Bends și credeam că gata, asta e. Abia după toate astea am dat de HTTT și OK Computer, care clar sunt cele mai bune și ăla ar trebui să fie sound-ul Radiohead. Iar cu In Rainbows m-am luptat luni de zile până când am început să-l înțeleg și acum e undeva pe locul 3 în top albums. Știu oameni care au încetat să se entuziasmeze și după The Bends, mie personal mi se pare foarte fain cum au trecut de la soundul de trupă de garaj la muzica de acum, care mie îmi sună a experiment. Just to see what if, just to see what is.

          • zamboni zice:

            Aham, sigur ca Radiohead merita identificati cu ce-au facut incepand cu Kid A, adica perioada „post-rock” sau cum vrei sa-i zici (desi nu-s sigur ca asta ai spus).

            Problema e ca eu nu mai vad nicio inovatie fundamentala, in ultima vreme. Nici in muzica, nici macar in atitudinea sau imaginea lor. E aceeasi eeriness electro, aceeasi lamentatie politico-ecologica..

            Nu vreau sa spun ca acum canta prost. But, u know.

          • Maria zice:

            More or less, aia ziceam. Cât despre inovație la nivel de atitudine și imagine, nu i-aș da atât de multă importanță, având în vedere că se depărtează de muzică și o dă în partea comercială-prefabricată a Radiohead-ului care nu mă interesează. Mie nu trebuie să mi se vândă muzica lor, deși treaba cu ziarul m-a prins. Dar nu de-aia mi-am cumpărat albumul.
            Muzica lor îmi este foarte subiectivă și, desigur, poți să o iei ca mesaj politic/ecologic sau ce îl mai doare pe Yorke, dar partea faină e că o simți cum vrei. O zice Yorke că the water’s clean and innocent cât poate el de denotativ, dar mie-mi transmite altceva, pentru că am alte dureri. Mi se par suficient de ambigue și bine scrise versurile cât să prinzi din ele ceva destul de profund încât să te marcheze, chit că nu e ce gândea Yorke. E chestia aia cu Ce voia poetul să spună în prima strofă?. Nu voia să zică nimic, voia să citești cuvintele alea și-apoi să închizi ochii și să le simți.
            Eu sunt tare curioasă cum o să sune următorul album, citisem că au intrat înapoi în studio. Pentru că King of Limbs mie mi-a sunat mai degrabă a proiect solo Thom Yorke, decât a trupă întreagă care umple scena de instrumente (cum se întâmplă cu HTTT în concerte).

          • zamboni zice:

            Cum adica au intrat inapoi in studio? Deja?! Pai sper ca nu incep sa scoata cate-un album pe an, cum face Woody Allen cu filmele.

            Speaking of films..

            http://www.hollywoodreporter.com/news/lars-von-triers-melancholia-trailer-176507

          • Maria zice:

            Amnesiac și Kid A tot la un an au ieșit și n-a fost rău. Plus că King of Limbs e un sfert de album, deci sunt datori.
            Uau cum e trailerul ăsta. Și ce-a mai îmbătrânit Kristen Dunst.
            Eu sunt curioasă cum o să fie filmul ăsta: http://www.youtube.com/watch?v=dgq6SQTDYi8

          • zamboni zice:

            Ma rog, Kid A si Amnesiac erau, cica, acelasi album in 2 parti.

            Hei asta e primul film de Van Sant care lucreaza c-o relatie hetero, sau mi se pare mie?

            Desi pare mai mult a threesome.. iar tipa seamana cu un tip. Dar oricum.

          • Maria zice:

            La asta mă gândeam și eu când am văzut prima oară trailerul, ia uite, ceva hetero. Și-apoi am văzut că ea e terminally ill și cam arată ca un băiat, iar nici ălălalt nu-i mai bine. Oricum, pare mult mai hollywoodian/film-pe-care-să-îl-vezi-la-un-date decât ce-a scos până acum. Preferatul meu rămâne Elephant.

  3. zamboni zice:

    Da, chiar pare genu de film-pe-care-sa-il-vezi-la-un-date.

    Si mie mi-a placut Elephant. Totusi l-as alege pe ala cu Cobain (pentru „mesaj” si lipsa completa de actiune, lol) si Paranoid Park, ca favorite.

    Chiar, ar trebui sa mai scriu despre filme, ar trebui sa mai vad filme. I used to, you know. Probabil am ramas in urma.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s