Jurnal de vacanţă, partea 1: Budapesta

Am plecat în capitala Ungariei aşteptându-mă să descopăr un fel de Bucureşti mai mic, străbătut de un râu ceva mai mare. Am descoperit, în schimb, un oraş al contrastelor, cu un centru absolut superb şi cu o panoramă care-ţi taie respiraţia mai ceva ca urcuşul către cel mai înalt punct al oraşului.

Pe cât de frumos întreţinut este centrul oraşului, pe atât de gri e restul. Am ajuns acolo într-o duminică, dimineaţa, iar prima zonă cu care am avut de-a face (gara Keleti şi drumul către centru) n-au făcut decât să îmi amintească de un Bucureşti de acum vreo 10 ani, în care magazinaşele prăfuite ascundeau sub grilaje mărfuri demodate sau chinezării. Cu toate astea, pe măsură ce mă apropiam de Dunăre, clădirile căpătau personalitate şi magazinele începeau să prindă un aspect occidental.

Mi-au plăcut multe lucruri la oraşul ăsta. De exemplu, sistemul lor de transport în comun este impecabil. Au câteva linii de metrou bine legate între ele, plus un fel de tren, tramvaie şi autobuze. Metrourile sunt ca din poveşti, cu scaunele tapiţate şi vopsea asortată liniei pe care circulă, iar unele staţii sunt atât de frumoase încât mai că le-ai transforma în loc de citit. Un alt lucru fain este faptul că Budapesta este un oraş al spaţiilor largi. Parcuri mari, pieţe aerisite în care să îţi plimbi lejer privirea până departe, plus malurile Dunării ticsite cu băncuţe de pe care să stai ore în şir seara să te uiţi vasele de croazieră care taie râul şi să te-ntrebi cum o fi.

Ştiu că poate suna ca o observaţie ciudată, dar Budapesta e un oraş foarte fain luminat. Oamenii ăia au făcut o treabă excelentă cu podurile care traversează Dunărea, dar şi cu principalele clădiri. Nu e de mirare că seara oraşul e împânzit de turişti mai mult sau mai puţin fotografi care se străduiesc să imortalizeze priveliştea absolut incredibilă. Am fost şi eu printre ei.

Şi, nu în ultimul rând, îmi place varietatea. Îmi place că, deşi sunt mândri de tradiţia lor, nu te forţează să mănânci gulaş şi colaci kurtoş, ci ai de unde alege între localuri cu specific italienesc până la mexican. Îmi place că e un oraş deschis către turişti, lucru care se vede în faptul că mai totul e cel puţin bilingv, de la meniurile restaurantelor la semnele rutiere sau anunţurile din metrou. Nu îmi place, totuşi, sentimentul neplăcut pe care îl am acum, întoarsă în Bucureşti, faţă de cum e la noi. Dacă până acum am evitat să compar Bucureştiul cu alte mari oraşe vizitate, speram ca Budapesta să fie un bun termen de comparaţie. N-a fost. A fost, mai degrabă, o lungă serie de „Dar noi de ce n-avem….”, fie că era vorba despre Cherry Cola pe care o găseam la orice butic, fie despre hărţile de la metrou sau alte lucruri de bun simţ de care ducem lipsă.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în random. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Jurnal de vacanţă, partea 1: Budapesta

  1. ccumpanasu zice:

    Super tari pozele! Din pacate, e mult peste Bucuresti. Daca am avea scaune tapitate la metrou, intr-o saptamana ar fi sfasiate..

    • Maria zice:

      Heh, metrourile lor erau foarte vechi, se vedea pentru că aveau vopseaua scorojită în exterior, şi presupun că tapiţeria aia a fost schimbată la un moment dat, dar tot era curat şi bine întreţinut. Mai mare dragul să mergi cu metrourile alea.

  2. auslander zice:

    Foarte frumoase pozele! Ce camera folosesti? M-a amuzat ultima, pentru ca si eu am facut o poza in timp ce coboram pe scara rulanta. Am fost acum doua luni acolo, iar apoi am plecat la Stockholm. Daca Budapesta te-a facut sa intrebi de nenumarate ori „Dar noi de ce n-avem…?”, crede-ma ca e si mai dureroasa comparatia intre Romania si Suedia.

    • Maria zice:

      Mulţumesc :) Folosesc un Nikon D60 cu un 18-55mm AF şi-un 50mm cu focus manual. Nu-i aşa că scările alea sunt semnificativ mai abrupte şi rapide decât ale noastre?
      Ce noroc să mergi la Stockholm… Nici n-aş îndrăzni să compar Suedia cu România, visez să locuiesc acolo o vreme, au un gust impecabil când vine vorba de arhitectură şi design interior (şi nu mă refer la IKEA musai).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s