A copywriter’s lament in 350 words or less

Pentru că nu pot începe decât abrupt, ţin să spun că frustrările mele de copywriter se întind mai departe de headline-urile ratate, conceptele refuzate sau feedback-urile interminabile. Am învățat să le anticipez şi să le accept, într-un fel. Nu. Frustrările mele se referă strict la viața de zi cu zi, unde nu mai sunt plătită să îmi aleg cu grijă cuvintele.

Uneori mi-ar plăcea ca marile probleme şi drame ale vieţii mele să vină sub formă de brief. Poate dacă le-aş vedea disecate pe capitole şi deliverables m-aş descurca mai bine. Cu client, public țintă, insight, key message, tone of voice și restul. Chiar dacă strategia mi-ar fi șubredă, măcar aș putea să o dau din copy. Sau aș mai lucra la vizual. Aş mai pune nişte cărniţă pe concept, mi-aş alege cu grijă canalele şi gata.

În viața de zi cu zi tind să fiu cel mai prost copywriter pe care l-aș putea angaja în calitate de client. Cumva, toate regulile, secretele și șmecheriile pe care le-am învățat pentru ca treaba cu „datul din copy” să funcţioneze, dispar. Sunt faţă în faţă cu publicul meu ţintă şi ştiu care e mesajul cheie, ştiu tonul ideal, ştiu chiar şi indicaţiile scenice, însă ce iese în final e un sunet asemănător lovirii cu capul de tastatură în mod repetat.

Şi aici vine frustrarea. Pot, cu mici sau mari eforturi, să vând orice. Am scris despre piese de maşini, copii cu cancer, iaurturi groaznice şi cine ştie ce alte raze de soare în lumea copywritingului. Cu toate astea, mi-e imposibil să mă vând pe mine. Dacă aş fi un detergent, o reclamă despre mine ar suna ceva de genul ăsta: „Detergentul Năzdrăvan şi-ar dori să scoată cele mai frecvente 100 de pete. El crede că ar putea să o facă, însă există posibilitatea să te dezamăgească. Mai bine iei alt detergent. Serios. Uite, ăla pare destul de sigur pe el.” Şi publicul meu ţintă va ridica din umeri plictisit în timp ce pleacă spre casă cu celălalt brand.

Nimeni nu dă doi bani pe detergent, să fim serioşi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în povesti, random și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la A copywriter’s lament in 350 words or less

  1. sandra zice:

    that s just depressing. Nu te mai desconsidera!

    • Maria zice:

      Mulţumesc pentru comentariu :) Nu voiam să fie un articol deprimant, ci unul sincer şi cel mult ironic. Problema mea nu e în subapreciere neapărat. Jobul meu de copywriter funcţionează pentru că îmi permit să alterez cât de cât realitatea, să dau un twist acelor lucruri aparent negative ale produselor şi să le transform în avantaje. O fac obiectiv, la rece. Lucrurile se schimbă când vine vorba despre mine. Fiind şi produs, şi client, şi „creativ”, mă lovesc de bariera sincerităţii, iar acolo se destramă totul.

  2. gigix zice:

    inseamna ca nu esti nici copy, nici detergent. mai cauta-te, ai tot timpul…

  3. Cosmin zice:

    Daca analizam procesul creativ, ne dam seama ca are sens ce zici tu, mai ales ca mi se intampla si mie. Daca vrei vreodata sa vorbim, ar fi bine sa o facem live si pe indelete. Temele pe care le propui sunt interesante :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s