Dragii mei iubitori de suflete nestăpânite,

De obicei nu fac asta. De obicei nu mă aprind mai mult de câteva înjurături icnite, nişte comentarii sarcastice şi un ocazional tweet. Pentru că de obicei îmi spun că nu merită efortul. De data asta nu mai pot. Aşa că, iată, vă scriu.

Deşi reacţia mea iniţială a fost mult mai aproape de ce a scris stimabilul, căruia îi dau dreptate şi îi admir scriitura, eu o să fiu mai calmă şi împăciuitoare. Pentru că eu mai am o fărâmă de încredere în voi. Sunt şi eu un suflet, aşa că ascultaţi-mă până la capăt, aşa cum aţi asculta un căţel cu ochi mari şi umezi în timp ce vă latră prieteneşte dintr-o curte închisă.

Hai să vă zic de ce mă scoateţi din sărite. Jumătate dintre voi sunteţi oameni deştepţi, iar pe o zecime dintre voi chiar vă respect. M-aţi dezamăgit, măi băieţi. Mi-aţi umplut newsfeedul cu poze cu câini în bălţi de sânge şi caption-uri milităreşti, sperând că mişcaţi ceva în mine. Voi ştiţi că eu am atacuri de anxietate atunci când văd rânduri întregi scrise cu all caps? ŞTIŢI?! Mă sperie mai ceva decat haita de câini care m-a încolţit acum vreo lună când mă întorceam seara de la muncă. Pe bune de nu.

Dar aici nu-i vorba despre mine şi atacurile mele de anxietate. E vorba despre cum statul român a luat o decizie relativ bună, în mediocritatea lui. Iar voi aţi sărit în sus plângând, urlând şi instigând la spam de parcă ar fi dublat TVA-ul. Mă băieţi, statul român s-a oferit să rezolve o problemă. Pentru că nu poate să o rezolve elegant, cu adăposturi şi donaţii, pentru că, de, suntem săraci şi zgârciţi, a ales o variantă mai nasoală, dar eficientă.

Eu mă bucur sincer pentru voi că aţi crescut în Dorobanţi sau alt cartier select unde câinii vagabonzi sunt mult prea profunzi pentru a pofti la picioarele voastre. Vă felicit din inimă că n-aţi fost nevoiţi să ocoliţi 3 blocuri ca să ajungeţi acasă, seară de seară, numai ca să nu daţi nas în nas cu haita de 7 câini şi o căţea veşnic gravidă. Aplaud faptul că vă deplasaţi numai cu maşina, deci nu trebuie să vă expuneţi unor străzi necunoscute populate de aceste animăluţe extrem de teritoriale. Vă invidiez inocenţa şi nici măcar nu sunt prea sarcastică.

Ştiţi care-i treaba? Eu iubesc animalele. Chiar dacă iubesc mai mult pisicile, asta nu înseamnă că urăsc câinii şi mă bucur să aud că vor fi eutanasiaţi. De fapt, m-am împrietenit de câteva luni cu un câine fără stăpân din zona mea. I-am zis Bobby şi-l alint foarte neoriginal Bobiţă. La prima noastră întrevedere, Bobiţă m-a mârâit şi-a dat să mă muşte. L-am luat cu binişorul şi acum mă aşteaptă seară de seară la capătul străzii ca să mă conducă acasă. Bobiţă-i de treabă. Dar Bobiţă e unul. Haita de vreo 8 câini care a apărut recent în zonă e altceva. La fel, haita în continuă creştere pe care am lăsat-o în urmă la bloc, unde locuiam acum un an, era altceva. Ei n-aveau nicio intenţie să fim prieteni şi mi-au arătat-o în mod repetat. Datorită lor mi-am recâştigat de câteva ori credinţa.

Dar nu vă faceţi griji, voi aţi reuşit să îmi confirmaţi că nu există niciun dumnezeu. Pentru că, dacă ar fi, v-ar da câte una peste ceafă de câte ori postaţi pe Facebook despre cum ar trebui să ne unim forţele să salvăm aceste animale nevinovate. Poate… dacă 200 de oameni postează poza cu câinele omorât cu cruzime de un ţăran beat care, de dragul argumentului, e hingher în timpul liber, o să schimbăm ceva. Maidanezi din toate colţurile Bucureştiului vă sunt recunoscători pentru like-urile, statusurile all caps şi spammingul din ultimele 2 zile. Dacă vă vine chef de-o campanie de semnat autografe, ştiu eu câteva străzi prin Militari unde se capsează ieftin.

A voastră, veşnic cu frica-n sân, Maria Năzdrăvan.


Anunțuri
Acest articol a fost publicat în random și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Dragii mei iubitori de suflete nestăpânite,

  1. RoleModelu zice:

    Amin. You just earned my respect.

  2. Jdjot[ zice:

    Eutanasierea ar trebuie sa fie o ultima solutie, cea a abandonului resemnat, nu a victoriei rautacioase pe care o afiseaza cei care la problema cainlor vagabonzi au ca rezolvare prima idee care le trace prin cap: sa-i omoram! in spatele cuvinteleor aparent echilibrate din postarea asta se ascunde un egosim imens si un extremism agresiv… nu inteleg cum in lumea ta cinica este preferabila o solutie extrema uneia rationale, care sa rezolve cauza problemai, nu efectele ei. ultimul paragraf este delirant: cu Doamne-Doamne inainte, spre rugul cainilor?! nu ai fi prima care isi justifica actinuile ca fiind ghidate divin. nu te pacali, nu esti un om mai bun daca iti place un catel sau daca ai papagal acasa.

    • Maria zice:

      Ţi se pare o dovadă de egoism faptul că îmi doresc să merg în siguranţă pe stradă? Eutanasierea chiar este o ultimă soluţie, după ani de lupte cu maidanezii. Ştii ce-ar fi fost extremist din partea mea? Să îmi duc lupta singură. Să-mi iau o bâtă sau nişte otravă şi să-mi rezolv problema. Ăsta-i extremism. Ce ni s-a oferit este, până la urmă, o soluţie raţională în condiţiile în care marii luptători şi aşa-zişi salvatori ai maidanezilor nu au reuşit să îşi susţină cauza suficient de bine. Da, se puteau construi adăposturi şi am fi rezolvat-o civilizat. N-a mers. Plan B.
      În lumea mea cinică, îmi permit să glumesc când vine vorba de credinţă. Dacă mi-aş justifica acţiunile ca fiind ghidate divin, n-aş mai scrie articolul ăsta.

  3. RoleModelu zice:

    Maria, nu te lăsa atacată, fac pariu că persoana dinaintea ta nu a luat niciun maidanez de pe stradă să-l ducă acasă, dar și-o arde sufletist. Uite, eu sunt mai egoist, cinic și tranșant: să facem tocăniță pentru chinezi din toate javrele pline de purici și boli care stau în fața blocului meu și nu mă lasă să intru în casă fără o porție serioasă de hămăieli!

  4. Pingback: Iubiți și câinii vagabonzi « Palme Intelectuale

  5. Jdjot[ zice:

    maria, daca tratezi in felul asta toate aspectele vietii doar ca sa mergi tu in siguranta pe strada, cred ca o sa ajungi sa mergi singurica pe strada pustie

    http://www.bucharestlife.net/2011/03/16/why-mass-killing-will-not-solve-romanias-street-dog-problem/

    rolemodelu sper ca ai atata minte sa-ti dai seama ca chiar daca sunt mai multi caini vagabonzi decat oameni dispusi sa-i adopte, tot nu este o solutie sa-i ucidem, da? cu alte cuvinte daca eu militez impotriva violentei in familie, nu inseamna ca trebuie sa ma casatoresc cu toate nevestele agresate sau sa infiez copiii orfani. si imi pare rau sa te anunt dar nu cu mitraliera scapi de hamaieli, ciripeli, tunete si orice alte sunete te mai deranjeaza pe tine din cinismul cu care ai si ignoranta sa te lauzi. uita-te si tu cu microscopul in salam si ai sa afli ca si tu mananci caini (pe langa altele)

    • Maria zice:

      Băi, nene, eu am zis o treabă punctuală. O problemă, un context, o părere. De aici încolo, discuţia asta devine bătaie de câmpi.

      • Jdjot[ zice:

        ma sperie ca de parerea unor fiinte ca tine depinde viata altora. nu-i bataie de campi, e tot ce-i mai de rahat pe lumea asta

        • Alex zice:

          Nu stiu cat de des mergi pe jos sau cu bicicleta, nu stiu daca ai copil mic sau nu si nu stiu cat de mult iubesti sau nu cainii.
          Dar am o intrebare:
          Puiul il iubesti sau porcul?
          Nu.
          In schimb, mergi la mamaia acasa sau tataia si il transezi cu bucurie, sa ai masa bogata de Craciun.
          Puiu’ nu te-ataca, nu sare sa iti rupa pielea de pe tine. Porcu la fel.
          Dar cainele ala de la coltu’ strazii, impreuna cu alti 10, te pot sfasia de-a dreptul.
          Si hai sa iti spun o povestioara, asa sa nu te mai agiti prea tare.
          Ca tot te dai pacifist si militant.
          Intr-o seara placuta de august, ma plimbam voios pe bicicleta prin orasul nostru drag, cand la un colt a aparut o legiune de „catei dragalasi”. Nu stiu daca erau in trecere, daca erau ai locului, dar in cel mai scurt timp am fost inconjurat. Am incercat eu clasicul „cutu-cutu”, dar a mers nimic cu salbaticiunile. Si cat ai zice peste, am fost capsat de 4 animalute asa de dragalase ca ti se zbarlea pielea pe tine numa’ cand le vedeai.
          A trebuit sa imi iau concediu medical 2 saptamani pentru ranile provocate de patrupezi.
          Nu m-am dus sa pun mana pe topor sau pe pistoale sa ii impusc in cap, dar sunt multumit ca in sfarsit cineva o sa ia atitudine referitor la aceasta problema.
          Si daca ma consideri anormal atunci nu e decat opinia ta. Care pentru mine e 0.
          Nu sunt de acord cu aceasta masura extrema, dar nu sunt de acord sa merg pe strada spre casa si sa ma trezesc intr-o balta de sange, doar pentru ca am trecut pe langa haitele urbane de caini flamanzi.
          Am un mesaj pentru voi, astia toti, care va plangeti de cruzime:
          – ia-l acasa pe grivei, nu il lasa la abator, da-i mancare, curata-l, plimba-l in lesa ca tot omu care se considera responsabil, strange-i rahatul cand il duci in parc sau in fata blocului si considera-te om. Dar nu veni sa imi spui mie, sau oricui a avut experiente traumatizante cu fiarele astea in haite, ca nu e ok sa ii anihilam. E ok. Daca ai avea copilul muscat de fata, brate sau chiar picioare, cred ca i-ai aduna pe toti cu mana ta si i-ai matrasi.
          Vrei sa faci o fapta buna? Sa ai parte de izbavire vesnica?

          • Alex zice:

            Adopta ! Asta e singura solutie lipsita de cruzime. Din contra. Faci un bine.
            Nu adopti, sa moara cu totii! Nici eu, nici tu, nici nimeni nu este nevoit sa traiasca intr-un mediu urban infestat de patrupezi flamanzi, bolnavi, turbati. Nu sunt nevoit sa imi fie teama sa ies la alergat, ca deh (mai exista si oameni care nu stau in casa) sa ma plimb cu bicicleta, cu sotia sau cu copilul. Asa ca, militantule, iesi acum pe strada si primul caine ia-l acasa. Fa o fapta buna. Si daca voi toti, astia care sunteti mai mult de 70% impotriva acestei cruzimi (e o realitate necesara) ati face acelasi lucru, am trai intr-o lume plina de catei veseli si voiosi cu stapani fericiti, am umple parcurile sa socializam, si toata lumea s-ar bucura de compania lor. Mai absurd esti tu, si restul de 69.9999% care stati cu mainile in san si va plangeti. Dar nu faceti nimic. Voua sa va fie rusine.
            Si ar fi buna o lege, care sa identifice stapanul cainelui. Sa raspunzi pentru catelul tau. Il tii sa moara de foame sau iti bati joc de el? Amenda sa te usture. Musca pe cineva? Amenda si munca in folosul comunitatii! Sa devii responsabil!

  6. [idiot] zice:

    sa inteleg ca numai daca ai bicicleta si copil mic ai voie sa eutanasiezi caini? omule, nu mananc porc, vaca, pui, peste (daca tu crezi ca e relvant) am si fost muscat de caine, uimi este si mie frica de dulai ciobanesti de exemplu, dar asta nu ma face sa zic „da eutanasiei”. ideea este ca mai sunt multe alternative pana sa se ajunga la rezolvarea asta, care va incanta doar ca aveti voi fobie de caini. sau fascinatia de a decide asupra vietii altora. problema asta a cainilor vagabonzi nu este in niciun caz o situatie extrema, decat in capul vostru paranoic

    • leilana zice:

      normal că este relevant dacă eşti sau nu vegetarian. dacă cineva vine şi boceşte în faţa mea de mila câinilor vagabonzi, dar în acelaşi timp bagă în el porc şi vită fără nicio jenă, am tot dreptul să îl consider ipocrit.

      cât priveşte alternativele de care ziceai, numeşte măcar una care să fie şi eficientă şi relativ ieftină. eu una nu am auzit de la ong-uri decât cuvântul „sterilizare”. bun, şi ce se întâmplă cu câinii după sterilizare? rămân tot pe stradă ca şi până acum, nu? dacă ţie ţi se pare normal să vezi câini dârdâind de frig şi crăpând de foame pe străzi, atunci ai o concepţie foarte ciudată asupra normalităţii.

  7. Alex zice:

    Pe scurt, sa nu imi pierd vremea cu tine, iti spun ca nu am fobie de caini, (am un Tosa Inu de 75 kg), nu vreau sa ma joc de-a Dumnezeu cu vietile cainilor vagabonzi, ci doar am vrut sa subliniez ideea ca in loc sa stai cu mana-n san si sa comentezi impotriva unei masuri atat de necesare, in timp ce 10-1000 de oameni in tara asta sunt muscati zilnic de caini vagabonzi, poti sa alegi varianta cea mai umana, sa il retragi de pe strada pe „Bobitza” din fata blocului la tine acasa.
    Tu si ceilalti, impreuna puteti opri macelul in masa adoptand. Du-te si strange 1000 de oameni si scoateti 1000 de caini de pe strazi. Altii or sa va urmeze. Daca ai lasa idiotenia si ipocrizia la o parte, ai intelege perfect ce zic. Fascinatia ta e sa stai in spatele unei tastaturi sa faci pe criticul. Have a life. Si schimba-ti numele. Altfel oamenii te vor crede.

  8. Cosmin zice:

    Phew. Initial ma speriasem, credeam ca o sa porti stindardul celor ce apara cainii.

    N-am citit restul comentariilor. In afara de cel de mai sus, al lui Alex, care te face idioata pentru ca e prea impatimit, neintelegand insa tonul mai impaciuitor al articolului tau.

    Voiam doar sa zic ca mai e mult pana cand o sa dispara, dar asta e primul pas, si e bine ca s-a facut. Apropo, stii ca sunt fix cinci hingheri in tot Bucurestiul?

    • Maria zice:

      Nu, nu, Alex are o mică neînţelegere cu cel care îşi spune „idiot” (vezi comentariile de mai sus). Alex ştie ce zice.
      5 hingheri? Hai să facem o campanie: România de vrea hingher! Poate aşa mai avem o şansă.

  9. RoleModelu zice:

    Rofl, ce vrajbă a fost aici și eu am ratat-o. Din ce am citit mai sus, înțeleg că militantul jdiot pentru sufletele potăilor e vegetraian. Numai de aici deduc că părerea lui este un zero barat.
    Dar, pentru că m-am simțit lezat, am să-ți răspund logic-argumentat: află că orice problemă poate fi rezolvată (în cazul epuizării oricărei alte soluții) prin eliminarea ei. Dacă nu mai sunt alternative pentru a salva viețile javrelor maidaneze, atunci îi omorâm. Vezi tu, oamenii nu sunt bestii, nu îi vor morți. Pur și simplu nu îi vor pe străzi. Susțin în egală măsură adunarea lor și deportarea în Burundi. Mi-e egal dacă îi adoptați, îi duceți în Uganda sau îi tranșați de vii și ne faceți Cheeseburgeri din ei. Mi se rupe de cum scăpați de ei, atâta timp cât nu-i mai văd. Cam așa merg lucrurile.

  10. leilana zice:

    subscriu din tot sufletul la postul tău. m-am săturat şi eu de statusuri indignate, poze însângerate şi lacrimi de crocodil. mă bucur să văd că încă mai există oameni cu capul pe umeri.

  11. doremiau zice:

    Subscriu si eu!
    La adresa sustinatorilor infocati ai suprematiei patrupedelor: s-avem pardon, mezami, va rog poftiti un kind reminder din Drepturile Omului:
    4. Dreptul la viata, dreptul la ocrotirea sanatatii si dreptul la un mediu sanatos
    http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/legi_drepturi.php#04

  12. Eduard zice:

    Vezi lucrurile simplist … credeam ai putina imaginatie sa-ti dai seama ce se va intampla si o sa-ti dai seama ca totul este doar o mascarada. Statul roman nu va rezolva nici o problema. Este o reluare a campaniei Basiste cu cainii vagabonti (de ce nu a reusit atunci cand iubitul vostru presedinte cand a incercat acelasi lucru?!?). Sunt niste bani care trebuie cheltuiti de anumiti prieteni.

    • Maria zice:

      Poate sunt eu ușor naivă să cred că de data asta chiar o să facă ceva, cine știe. Eu îmi susțin părerea pentru că, până la urmă, tot trebuie făcut ceva cu câinii de pe străzi.

  13. Pingback: Un strop de sinceritate și-o mână de ajutor | a plus tard crocodile

  14. Pingback: Palme Intelectuale » Blog Archive » Iubiți și câinii vagabonzi

  15. anca zice:

    Au trecut aproape 2 ani de la postare,si conform statisticilor mai avem in plus in Bucuresti peste 10.000 de caini de la 50.000 la aprox 64.000 suntem pe drumul cel bun…..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s