Scrisoare deschisă către toți agenții imobiliari

Bă băieţi.

Încep prin a vă spune că îmi pare sincer rău pentru orice lucru teribil care vi s-a întâmplat în copilărie și care v-a scăzut atât de mult așteptările de la viaţă. Poate că părinţii v-au lăsat prea mult la televizor, de unde aţi învăţat că meseria de agent imobiliar e pentru oricine. Poate că au uitat să vă spună că visul american nu se împlineşte pe străduţele dosnice de la Obor, nici nu înfloreşte odată cu igrasia de pe pereţii garsonierelor pe care voi vă străduiţi să le daţi pe mai mulţi bani decât merită şi meritaţi.

Eu ştiu că nu e vina voastră. Asta e industria, ăştia sunt oamenii, astea-s apartamentele, şi Messi a ratat penalty-ul aseară. Ştiu, e nasol. Dar nu-mi pasă. Zău. Vedeţi voi, şi eu am crescut cu aceleaşi filme ca voi. Agenţii imobiliari cu care mă obişnuisem erau nişte oameni care ştiau că sales nu înseamnă doar partea în care semnezi contractul. Erau nişte oameni trecuţi printr-o facultate, nu doar nişte băieţi şi fete care o taie prin ASE ca să ajungă mai uşor la cafenelele din Dorobanţi. Se îmbrăcau frumos, făceau duş zilnic, aveau majoritatea dinţilor în gură şi stăpâneau destul de bine limba naţională. Pe scurt, erau nişte fiinţe decente care îşi meritau comisioanele de vânzări.

Şi-atunci mă uit la voi şi nu pot să nu mă întreb ce vi s-a întâmplat încât să ajungeţi să credeţi sincer că, de exemplu, baia asta e de lux. Ce oameni răi s-au jucat cu minţile voastre şi v-au convins că e frumos să îţi mobilezi casa aşa, că luxul e opulenţă penibilă, nu minimalism decent? Că orice mobilier e modern atâta timp cât nu a fost trecut în acte de moştenire mai mult de două ori. Unde v-aţi pierdut bunul simţ de a vizita un apartament înainte de a duce un client la vizionare? De fapt, unde v-aţi pierdut respectul pentru o meserie pe care voi înşivă aţi ales-o? Eu nu sunt aici să vă fac morală, ci vreau doar să îmi vărs puţin năduful pentru chinul prin care am trecut pentru a-mi găsi o garsonieră drăguţă de închiriat. Nu vă meritaţi comisioanele uriaşe pe care le pretindeţi doar pentru că aţi pus un anunţ pe 3 site-uri şi răspundeţi la telefoane. Nu din partea mea, cel puţin. Chestia asta e la fel de frustrantă ca alergătura inutilă la diverse registre ale comerţului, case de pensii şi administraţii financiare, doar pentru a putea da statului şi mai mulţi bani pentru nimic. Dar despre asta altădată.

În concluzie, vreau doar să vă spun că nu vă plac şi nu vă respect, iar chestia asta nu se va schimba până când nu începeţi să vă purtaţi ca nişte oameni adevăraţi de vânzări, în loc de nişte parcangii amatori care abia aşteaptă să-şi scoată ciubucul.

Întru gresia, faianţa, parchetul, termopanele, mobilierul modern şi bucătăriile utilate complet lux, v-am pupat, amin.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în oameni și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Scrisoare deschisă către toți agenții imobiliari

  1. Ohh, da, bine spus :-)

  2. Pingback: Agenţii imobiliari: critică şi autocritică « Basme imobiliare

  3. mike zice:

    oh, tempora , cati ajenti cred ca regreta pana la lacrimi vremurile dinainte de 2008 … cand statea lumea la coada la agentie cu dosarul de credit si apartamentele se vindeau ca painea calda !!!

  4. Cornel Balan zice:

    Pana la urma ai gasit garsoniera mult visata?:)

  5. GABRIEL zice:

    felicitari!

  6. rares zice:

    Da, e frustrant sa vezi cat de putin muncesc agentii pentru banii pe care ii cer. Si da, e frustrant sa dai de n agenti incompetenti, cu jumatate de dantura buna in gura si mirosind a transpiratie, etc. Si pentru ei e la fel de frustrant sa primeasca n tepe de la clienti cu care au o intalnire stabilita si nu mai apar, sunt satui de proprietari care isi caracterizeaza apartamentul drept modern cu toate ca are linoleu pe jos si mobila la oferta de la Praktiker, etc. Frustrare la toate partile implicate. Oare de ce?

    • Maria zice:

      Da, de proprietari nu mai zic nici eu. Încă îmi amintesc de o doamnă care îmi arăta mândră sufrageria ei cu mochetă, bibliotecă de acum 30 ani și un colțar ros de vremuri, spunându-mi că e mobilat modern și chiar merită banii pe care îi cerea. E normal să fie frustrări de ambele părți, doar fiecare tabără își are idioții ei care o trag în jos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s