Teoria mea despre concertele Radiohead anulate

Image

Dacă nu suntem prieteni cât de cât apropiaţi sau dacă aveţi gusturi îndoielnice în muzică, probabil că nu aţi aflat că Radiohead şi-a anulat următoarele concerte. Începând cu cel din Roma, de sâmbăta viitoare, pe care eu îl plănuiesc de prin octombrie anul trecut.

În momente ca astea mă gândesc că, daca există un Dumnezeu, probabil este un individ grăsan şi transpirat, CEO al unei armate de îngeri corporatişti plictisiţi de viaţa de apoi. Iar Raiul nu este decât o mare companie de customer-service formată din milioane de îngeri cablaţi telepatic la sute de muritori amărâţi, printre care şi eu. Şi voi.

Ei bine, tind să cred că îngerul care îmi supervizează viaţa pe Pământ îşi bate joc într-un mare fel. Pentru că îmi e antipatic, o să presupun că îl cheamă Titi – un nume care exprimă perfect lipsa de complexitate şi profunzime a acestui zburător mediocru care crede că îmi este superior doar pentru că statutul îi permite să sfideze gravitaţia. În mintea mea, Titi este un băieţel de vreo 24 de ani îngereşti, angajat în marea corporaţie divină pe pile. Marele Şef i-a alocat, pentru început, câţiva atei şi agnostici tineri, adică muritorii fără speranţă care presupun cel mai mic nivel de muncă divină. Deşi postul ăsta nu presupunea mai mult decât prezenţa la birou şi o ocazională pedeapsă minoră pentru ateii care postează prea multe mesaje anti-creştinism pe Facebook, Titi a considerat că ştie mai bine. Titi a vrut să impresioneze.

Aşa că, într-o zi, Titi a apăsat pe butonul de randomize pentru a selecta un muritor căruia să îi demonstreze că şi-a ales îngerul greşit cu care să se pună. (a se observa aici mica eroare de gândire din căpşorul lui Titi) Din noroc sau har divin, maşinăria m-a ales pe mine. Tot din noroc sau har divin, s-a nimerit ca lui Titi să nu-i placă Radiohead, catalogaţi în etajul lui drept categoria grea a manifestărilor artistice păgâne. Întâmplător, concertul Radiohead de la Roma era lucrul pe care mi-l doream cel mai mult. Ăsta urma să fie cazul care îl va avansa câţiva nori mai sus. Asta era şansa lui Titi să strălucească.

Copleşit de entuziasm, Titi le-a povestit tovarăşilor lui din etaj planul. Au hotărât să îşi unească forţele împotriva mai multor prostovani de pe Pământ care se închină lui Thom Yorke mai des decât Marelui Şef. Urmau să acţioneze în masă. O scenă dărâmată în Toronto şi gata, s-a terminat cu concertele băieţilor pentru câteva luni. Nici n-a contat că a murit un om, oricum plângerile ateilor nu sunt livrate la sediul lor. Concerte anulate, bilete de avion pierdute, rezervări care taxează anularea. Cu o singură mişcare, Titi a reuşit să se – scuzaţi-mi limbajul păgân – pişe pe mine şi pe voi.

Deci aşa stau lucrurile, în caz că vă întrebaţi. Titi şi gaşca lui de cocalari sunt motivul pentru care tocmai v-aţi luat una dintre cele mai neplăcute ţepe din vieţile voastre. După acest succes răsunător, Titi s-a îmbătat singur, pentru că nici măcar gaşca lui nu îl place, şi a adormit uitându-se cu drag la muritorii din cluburile bucureştene care se bălăngăne fericiţi pe ritmurile hitului „Eu vara nu dorm”.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în concerte, povesti și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s