La 2500 de turații

Gonesc pe stradă în căutarea unui loc de parcare mai ceva decât gonesc prin viață în căutarea unui sens. Simt vântul în palma stângă. Ușor, iertător, apoi din ce în ce mai puternic și hotărât, până îmi ridică brațul și îi susține întreaga greutate. Mă bucur de ușurătatea asta fugară care îmi alunecă printre degetele răsfirate de fiori și-aș da orice să nu dispară la următorul semafor. Vreau un geam de mașină și un curent pe măsura neîmpăcării mele.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în povesti. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s