Un sărut de neuitat

Urmează o poveste cu proști.

Iar personajul principal sunt, evident, eu. Prostul cel mare. Prin excelență.

Eu și ai mei, în special conducătorul căruței – maică-mea, încă nu reușim să cădem de acord în privința multor lucruri. Da, știu, „spune-ne mai multe despre drama ta de copil de 23 de ani care încă stă cu părinții” e ceea ce gândiți toți acum și aveți parțial dreptate. Dar uite. De exemplu, ea încă nu suportă să mă vadă purtând negru în timp ce eu mi-aș tapeta pereții așa. Ei nu-i plac tatuajele mele, eu deja îl plănuiesc pe următorul. Eu îi zic să mai pună mâna pe carte, ea adoarme în fața televizorului. Dar conviețuim, așa că facem compromisuri. Eu îmi mai cumpăr și țoale colorate și ea mai închide din când în când televizorul. Ea nu trage de mine să respect sărbătorile creștine, eu nu îi repet zilnic că e o prostie să stăm cu maldărul de rufe murdare până când calendarul sfânt ne dă verde la curățenie din nou.

Credeam că avem o înțelegere. Până azi, când, întoarsă acasă după o noapte destul de lungă, mă trezește militărește: „Scoală-te că vine preotul!”. Până să pricep ce a zis eram deja în picioare, confuză. Păi și dacă vine preotul, ce? Și, de fapt, ce caută popa aici? Aparent, e perioada aia din an. În care îți vin tot felul de impozite în poștă și popi acasă. Una mai plăcută ca cealaltă. „Fă-ți ordine că nu poate să găsească așa casa”. Deci nu numai că popa vine neinvitat, dar mai are și pretenții să lustruiesc parchetul. Din ceartă în ceartă o conving pe maică-mea ca popa să nu-și facă de cap decât la parter, fără să urce la mine.

Iată că se face vreo 3 și apare popa în ușă. Zic bine și mă retrag în sufrageria mea, trag ușa ca să nu îl bruiez cu muzica mea păgână și îmi văd de treabă. În timp ce mă hăhăiam pe Facebook aud un doamne miluiește din ce în ce mai puternic. Se apropia. Doamne miluiește, pauză, doamne miluiește. Te pomenești că popa a luat-o pe scări spre mine. Doamne miluiește. Cineva apasă pe clanță. Doamne miluiește. E maică-mea care deschide ușa lent, aproape fără zgomot. Deodată apare o burtă. Doamne miluiește. O burtă mare și neagră care trage după ea un popă masiv. Popa îmi ignoră muzica și privirea încruntată și începe să stropească sârguincios pereți, televizor, calculator, tot ce prinde. Din trei mișcări acoperă camera. Doamne miluiește. Până să înțeleg ce se întâmplă mă trezesc cu popa la biroul meu lipindu-mi crucea de buze.

Sărutați crucea.

Doamne miluiește.

M-am simțit ca în scenele de acțiune ale lui Guy Ritchie. Totul se întâmplă foarte repede până în momentul în care glonțul vâjâie pe lângă tâmplele lui Statham. În cazul meu, totul s-a petrecut incredibil de repede până în momentul în care timpul a înghețat odată cu crucea care mi s-a lipit de buze pe nepusă-masă, fără să apuc să schițez orice gest. Buy a girl dinner first, știi?

De acolo lucrurile și-au reluat tempo-ul firesc. Popa m-a lăsat cu gura căscată și a purces către restul camerelor de parcă era plătit la metru pătrat. În final și-a luat șpaga și a continuat aventura. Încă o zi de doamne miluiește pentru el, încă un scenariu care să mă bântuie când rămân singură acasă în toiul nopții.

Mă întreb dacă pentru el sărutul a fost la fel de memorabil ca pentru mine.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în random și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Un sărut de neuitat

  1. Lavinia zice:

    Mi-a facut si mie maica-mea figura asta candva si l-am asteptat pe popa in chiloti:)) Nu stia maica-mea cum sa-l scoata mai repede din camera. Nu a mai intrat nici un popa in camera mea de atunci. A miluit/sfintit restul casei, partea mea de casa a ramas pagana.

  2. Un baiat zice:

    Banuiesc ca domnisoara e convinsa ca mamica apartine unei categorii de oameni mai inapoiati evolutiv si titlul trebuie sa aiba o conotatie sarcastica. De fapt, ceea ce eu vad aici e o alta realitate, tot asa de valabila ca si a ta. Mama ta face efort sa cheme pe popa iar tu faci efort sa pui tatuaje pe piele. Ea o face cu convingere ca e spre binele tau, (indiferent daca e adevarat sau nu). Momentul cand ea face compromise in legatura cu tatuajele tale dovedeste ca mama ta stie sa aiba respect pt un alt fel de realitate. In felul ei inapoiat , ea arata dragoste spre tine. Ea respecta realitatea ta dar tu nu vrei sa respecti realitatea ei. Fara sa va cunosc, doar uitandu-ma la textul de mai sus asi trage concluzia ca trebuie sa incerci sa mai inveti de la mama ta. Cat despre religie, ea e peste tot. Chiar si in realitatea ta, doar in alta forma.

    • Maria zice:

      Mulțumesc că îmi explici titlul, căpitanule evidență.
      Nu am zis niciodată că maică-mea ar fi dintr-o categorie de oameni înapoiați (evolutiv și în orice alt fel), nu trage concluzii care nu au treabă cu textul. Compromisul era ca eu să nu critic că vine preotul să sfințească în casa lor, iar ea să nu îl aducă pe etajul meu, care e casa mea, nu a ei. Ea nu face niciun compromis în privința tatuajelor mele, că doar sunt pe corpul meu, nu al ei. E o chestiune de respect al teritoriului în ambele cazuri.

      • Un baiat zice:

        O zi in viitor vei avea un servici, probabil o cancelarie. Seful va intra si te va intrerupe pentru ca o delegatie va veni in vizita. Va trebui sa te imbraci exact cum vrea el, sa zicem o uniforma de anumita culoare, vei curata doua zile tot etajul care nu e teritoriul tau si vei spune exact ceea ce se asteapta de la tine, fara sa te simti jignita. Singura pricina pentru care vei asculta de el e ca poate sa te dea afara si sa te lase pe strada. In momentul de fata ai noroc ca mama ta tine asa de mult la tine ca poti sa spui ce vrei fara sa risti sa fi data afara. Nu e o chestiune de teritoriu. Notiunea de posesivitate e tot un fel de religie, depinde de opinia publica peste care tu nu ai nici un fel de putere. Ultimul cuvant il are respectul si binevointa catre ceilalti. Daca iti lipseste binevointa atunci treci pe notiunea teritoriul, legi, drepturi si a.m.d. care este un pas inapoi de la perfectie, nu un pas inainte.

        • Maria zice:

          E clar că vorbim despre lucruri diferite și orice continuare a discuției n-are sens. Vezi, compromis. Nu sunt de acord cu ce spui, însă blogul meu e public, deci îți respect părerea și o las aici :) Subliniez, respect.

  3. Am habar Mihai zice:

    Baiat 2 zice:
    Nu a fost nicio spaga, martor „cel de jos” .
    2. Toleranta la pisici teritorii si credinte, sau la ceea ce credem atunci cand credem, in principii, sau in altceva.Ma risk si zic: Principiile is bune, dar numa’ de’s negociate cu Cel ‘alt. Altfel ele is ca un aratator, nu erect ci, indoit, adica dat dupa des’tul tragaciului. Aratator sau tintuitor?
    Habar’n-am, dupa nume

  4. viorelmihai zice:

    Reblogged this on Viorel Mihai and commented:
    De acolo lucrurile și-au reluat tempo-ul firesc. Popa m-a lăsat cu gura căscată și a purces către restul camerelor de parcă era plătit la metru pătrat. În final și-a luat șpaga și a continuat aventura. Încă o zi de doamne miluiește pentru el, încă un scenariu care să mă bântuie când rămân singură acasă în toiul nopții.

  5. viorelmihai zice:

    da, asa se intampla cand formalismul calca in picioare principiul. Candva, vizita preotului in casele enoriasilor intarea legatura intre preot si mierni. Acum, intr-adevar, pare o colecta dupa spaga cea de toate zilele. Undeva, trebuie intelesi si ei, au un target de vanzari impus de CEO PF Daniel aproape imposibil de atins.

  6. Ana-Maria zice:

    In primul rand m-am distrat copios. In al doilea rand, inainte de a fi moralisti haide sa avem in vedere chestiile elementare, cum ar fi gramatica spre exemplu. Cat despre traditii cu popa care vine si te jupoaie de bani si mai apoi atrage fetite pe care le blagosloveste cu sfantul duh nu tocmai crestin… mai lasati-ma… Credinta este la libera alegere iar religia este facultativa.. ca idee…

  7. Oh, come ooon. Nu e chiar asa de grav. Era clar ca o sa il lase si la tine in camera, doar nu era sa sfinteasca toata casa si sa ramana ghinionul si cele rele taman la tine. Si maica-mea face la fel de cand ma stiu. Mi se pare chiar dragut ca il invita pe preot mai ales in camera mea, ca sa imi aduca noroc&stuff. Diferenta e ca la mine vine acelasi preot de +20 de ani si nici nu e nevoie sa ii dam bani.

    • Maria zice:

      Stând la casă, încă de când ne-am mutat am stabilit că etajul lor e al lor, etajul meu e al meu. Ca un apartament separat. Aşa că e alegerea mea dacă popa intră acolo şi dacă vreau să pup crucea. Că nu mai am 5 ani să hotărască alţii pentru mine, chiar dacă o fac cu cele mai bune intenţii.

  8. gugustiucul zice:

    Românul este extraordinar la datul cu părerea. Dacă ar fi un concurs de trolling, am avea numai campioni. Foarte tare entry-ul :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s