Beardyman, I love you, but…

Ştiţi cum e. Atunci când ai aşteptări prea mari, şansele sunt, în majoritatea cazurilor, să îţi iei un şut în derrière. Şi pentru un moment crezi că hei, poate aşa ajung la aşteptări mai uşor, fiind propulsat de anteriorul şut în posterior, dar în final nu faci decât să cazi înapoi în rahat. Iar rahatul de aseară se numeşte Club Fabrica, unde m-am dus la mult aşteptata revenire a lui Beardyman.

După ce am stat la o coadă destul de mare, la intrare am dat de tipul care era de obicei în B52. A fost în acelaşi timp un sentiment plăcut – pe vremea când mergeam acolo mă amuza că mai mereu îmi cerea buletinul, dar şi o lovitură că bă, dacă ăsta s-a mutat din B52 aici, nu prea-i a bună nici cu Fabrica. Am intrat, am făcut un tur (pentru mine era prima vizită) şi ne-am aşezat la o tacla înainte de concert.

Nici nu mai ştiu când ne-am strâns în zona scenei, dar era deja târziu. Ne-am făcut loc undeva prin primul sfert al clubului şi bucurie, entuziasm, bucurie… dar Beardyman nu era acolo. Zic ok, vrea să îşi facă intrare, îi lasă pe băieţii aştia trei să ne încălzească. Încălzirea în schimb a devenit frecţie, iar frecţia a devenit peeling cu ce acid vă place vouă mai tare, când după vreo oră de mixat şi-au acordat singuri un bis. Şi ştii cum e cu DJii de dubstep – nu poţi şti niciodată când începe sau se termină o melodie. Într-un final au zis ceva gen blablabla Beardyman blabla şi au plecat.

Bucurie, entuziasm, bucurie, dar nici ăsta care a urcat pe scenă nu prea semăna cu Beardyman. Altă frecţie prelungă şi dureroasă, timp în care deja nu îmi mai prea simţeam picioarele, iar tipa din faţă părea să facă tot posibilul să îmi înfigă ţigara în ochiul drept. Am zis că dacă până la 2 nu intră bărbosul, plecăm acasă şi gata.

Şi minune, la 2 fără 15 frecţia numărul doi a luat sfârşit şiiiiii bucurie, entuziasm, doamne-ajută-a-venit-Beardyman! Entuziasmul meu s-a cam dus, din păcate, după primele 5 minute, pentru că auzeam fix ce fusese şi înainte. Iar eu, la fel ca şi igu de pe feeder, mă aşteptam la cu totul altceva. Mă aşteptam la acel Beardyman showman, amuzant, care ştie să interacţioneze cu publicul, pe când în faţa mea nu era decât un tip care mixa tot dubstepuri şi dnb-uri, chit că nu folosea sample-uri şi chestii deja înregistrate. Aşa că într-un final am plecat, chit că nu se terminase concertul.

Fabrica mi-a lăsat un gust amar. Mi-am dat seama că locul meu nu e acolo numai uitându-mă la oamenii din jurul meu: 30% cocalari, 15% awkward queers, restul fiind o masă de praf, dacă mă înţelegeţi. Muzica nu era insuportabilă, doar că aveam senzaţia că tot aud aceeaşi melodie de ore întregi, cu mici variaţiuni şi adăugiri, iar chestia asta mă irită destul de tare. Nu vreau să zic chestii gen oamenii care ascultă dubstep şi dnb sunt proşti, dar tind să cred că sunt un pic naşpa dacă ascultă doar genurile astea. Iar eu cred că nu voi mai călca pe la astfel de evenimente prea curând. Nooo, sir.